Raportul relevă că există o mare diferență între nord și sud în ceea ce privește nivelul de educație atins. Astfel, cele mai ridicate ponderi ale persoanelor cu un nivel de calificare scăzut, care au promovat doar ciclul de învățământ gimnazial sau mai puțin, se întâlnesc în special în regiunile din sudul Europei, mai ales în Portugalia și Spania.
Regiunile cu cele mai mici ponderi ale persoanelor cu un nivel de calificare scăzut se găsesc în principal în Regatul Unit, în Belgia, în Țările de Jos și în Suedia. Inegalitățile geografice în educație persistă în ciuda angajamentelor luate de statele membre de a promova egalitatea în domeniul educației și al formării profesionale. Raportul, care este primul de acest gen,face apel la țările UE să depună mai multe eforturi pentru a reduce aceste inegalități.
Totodată, regiunile cu cea mai mare proporție de persoane cu calificări din învățământul universitar (cu licență sau masterat sau o diplomă echivalentă) se află, în cea mai mare parte, în Regatul Unit, în Țările de Jos, în nordul Spaniei și în Cipru.
Regiunile cu cele mai mici proporții de absolvenți ai unei forme de învățământ universitar se găsesc în Italia, în Portugalia, în România și în Republica Cehă. Raportul evidențiază de asemenea disparități regionale semnificative în ceea ce privește participarea adulților la procesul de învățare de-a lungul vieții.

În luna noiembrie a acestui an, Comisia va adopta strategia sa privind "Regândirea competențelor", care va scoate în evidență necesitatea de a aborda disparitățile geografice din domeniul educației. În 2013, Comisia va prezenta dovezi suplimentare și va pune la dispoziția statelor membre consiliere politică în privința modalităților de îmbunătățire a egalității în domeniul educației și al formării profesionale. Un al doilea raport privind geografia inegalității educaționale din UE va fi publicat în 2013.

Diferenţele în cifre

Accesibilitatea geografică la învățământul universitar – procentul de persoane care trăiesc la peste 60 de minute de cea mai apropiată universitate: Spania prezintă cea mai mare disparitate între regiunile cu cele mai bune rezultate și cea cu cele mai slabe rezultate (cele mai bune: Madrid și Țara Bascilor, 0%; cele mai slabe: Ceuta, 99,7%). Este urmată îndeaproape de Grecia (cele mai bune: Attiki, 1,2%; cele mai slabe: Ditiki Makedonia, 100%), de Finlanda (cele mai bune: Etelä-Suomi, 1,2%; cele mai slabe: Åland, 88,5%) și de Bulgaria (cele mai bune: Yugozapaden, 14,4%; cele mai slabe: Severozapaden, 97,4%).

  
Ponderea populației cu un nivel scăzut de educație: Franța prezintă cea mai mare disparitate regională (cele mai bune rezultate: Alsacia, 32,9%; cele mai slabe rezultate: Corsica, 60,1%), urmată de Grecia (cele mai bune rezultate: Attiki, 37%; cele mai slabe rezultate: Ionia Nisia, 64,1%), de Spania (cele mai bune rezultate: Madrid, 44,2%; cele mai slabe rezultate: Extremadura, 67,4%), de România (cele mai bune rezultate: București–Ilfov, 21,9%; cele mai slabe rezultate: zona de nord-est, 42,8%) și de Germania (cele mai bune rezultate: Chemnitz, 11,9%; cele mai slabe rezultate: Bremen, 30,6%).

Participarea adulților la învățarea de-a lungul vieții: Regatul Unit are de departe cea mai mare disparitate regională (cele mai bune rezultate: Inner London, 16,1% din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani fiind implicată în activități de învățare de-a lungul vieții; cele mai slabe rezultate: Irlanda de Nord, 5,7%).

Raportul se bazează pe date de la Eurostat și conține peste 100 de hărți care permit vizualizarea disparităților regionale.