“Dobânzile reale din SUA riscă să devină negative, deoarece creșterea nominală o va depăși pe cea reală.”

“Incertitudinea privind viitorul politic și chiar existențial se va întoarce în forță în 2017.”

În timp ce prezentăm aceste exercițiu trimestrial, venit acum chiar la început de 2017, merită să recapitulăm evenimentele cheie petrecute cu valutele în 2017. Anul pe care l-am lăsat în urmă a fost marcat, într-o anumită măsură, de drame și răsturnări de situație. Asta nu că 2017 n-ar promite alte schimbări de direcție: anticiparea evenimentelor de piață în 2017 va aduce cu siguranță mișcări semnificative, mai ales dacă prognozele făcute la final de an se vor dovedi eronate.

Valutele au fost în centrul atenției tot anul 2016 pe piețele de asseturi. Anul a început în galop, din cauza faptului că yuanul s-a devalorizat sub… atenta grijă a guvernului de la Beijing. Banca Japoniei a făcut și ea o mișcare supriză, greșită, ducând dobânda în teritoriul negativ, ceea ce a fost primit cu un val de tranzacții short pe yen, după un selloff inițial brusc. După aceea, piețele de asseturi și-au revenit puternic, iar întărirea dolarului a intrat în linie dreaptă până spre finalul anului, bazându-se pe asigurarea Fed-ului că nu își va respecta calendarul de creșteri de dobândă și după ce China a declarat susținerea renminbi. Apoi, desigur, am avut votul surpriză Brexit din 23 iunie, odată cu tot ce a urmat, inclusiv dezastrul pentru lira sterlină.

Mai târziu, pe parcursul anului, după o creștere agravantă a yenului, Banca Japoniei s-a văzut răzbunată pentru că noul său grafic de profit s-a potrivit perfect cu creșterea dobânzilor la nivel global în Q4. Această creștere a căpătat noi dimensiuni, odată cu câștigarea alegerilor prezidențiale din SUA de către Donald Trump, la 8 noiembrie 2016.

Această victorie a reiterat urgența unei noi politici a SUA, o politică menită să aducă din nou dolarul în fața reflectoarelor. Una peste alta, pe tot parcursul anului, valutele din piețele emergente au ieșit victorioase, parțial datorită căderii dobânzilor în prima parte a anului, dar și datorită stingerii efectelor Armageddonului japonez – devalorizarea yuanului – ceea ce a dus la stabilizarea unor prețuri la mărfuri (unele chiar au crescut vertiginos).

După un 2016 mai ceva ca un film de acțiune, în care am văzut dolarul SUA ajungând la un nivel record pe ultimii 13 ani, tranziția către 2017 este una plină de necunoscut. Mai jos, încercăm să cristalizăm câteva dintre direcțiile pe care le considerăm viabile pentru acest an, deși credem că 2017 are toate șansele să devină un adevărat carusel încărcat cu acțiune, politici și riscuri venind din aproape toate părțile.

Sunt politicile lui Donald Trump cuprinse deja în prețuri? Vor continua ele să întărească dolarul?

Sunt vremuri grele pentru analiștii americani: dolarul crește, pe măsură ce înaintăm în 2017 și, în grafice, arată cea mai semnificativă creștere din ultimii 13 ani. Piețele au anticipat faptul că Trump ar putea provoca o “euforie” economică pe stilul Reagan – reducerea taxelor, în special pentru corporații și creșterea cheltuielilor publice, ceea ce ar încuraja investițiile interne. Diferențele dintre Reaganomics – în anii 80 – și Trumpnomics, în 2017, sunt multiple. Pe atunci, balanța internă a SUA, publică și privată, era jumătate din cât este azi, iar dobânzile se pregăteau de o cădere seculară. Acum? Dobânzile au înregistrat niveluri minime record, iar economia este îndatorată cât se poate. Pe scurt, dobânzile mai mari s-ar pune de-a curmezișul oricărei creșteri economice și ar strîmtora creditarea, încetinind orice impuls pozitiv posibil. Partea riscantă este sincronizarea: vedem ceva mișcări potrivinice în Q1, sau subestimăm capacitatea economiei americane de a perpetua spiritul unui animal muribund? Ca de obicei, traderii trebuie să stea în expectativă. S-ar putea totuși ca noua președinție și Trumpnomics (sau Reaganomics 2.0 – până la urmă, unii dintre consilieri lui Reagan sunt și ai lui Trump) să genereze un impuls pe baza reducerii taxelor și stimulării fiscale – chestiuni pe care piața le-a inclus deja în preț. Fed-ul ar putea considera că acest lucru nu este în pas cu graficul (e ceva ce vine din urmă, chiar), în vreme ce inflația continuă să se consolideze, poate și pe fondul politicii Chinei de a elimina supraproducția din anumite industrii cheie.

Pe măsură ce vor trece zilele, orice inflație sau creștere economică va fi văzută drept una de “tip rău”, cu prețuri crescând numai din cauza presiunii interne și o inflație depășind nivelul creșterii reale. Dobânzile reale din SUA, cu alte cuvinte, riscă să devină tot mai… negative, deoarece creșterea nominală o va depăși pe cea reală. Această dinamică negativă a dobânzii reale va determina și cursul dolarului, care ar putea să atingă un nou vârf în Q1 sau Q2, după lunga sa creștere de la valorile mici istorice din 2011.  

Tulburările politice din UE vor genera o nouă criză politică și financiară în Europa?

Incertitudinile care amenință viitorul UE și chiar existența Uniunii însăși vor reveni în forță în 2017, după perioada în care BCE a ținut continentul pe aparate, perioadă începută în 2012, administrându-i morfină monetară. Avem alegeri în Olanda în martie, în aprilie în Franța și în toamnă în Germania. Peste toate acestea, există riscul unor alegeri anticipate în Italia, după ce referendumul premierului Matteo Renzi a eșuat și poate chiar și în Grecia, unde se pregătește un nou aranjament de bailout.

Ne așteptăm ca euro să atingă o valoare minimă prag la începutul anului sau, posibil, imediat după alegerile din Franța, deși s-ar putea ca acestea să nu genereze chiar atâta volatilitate câtă așteaptă traderii. Oricum, viitorul monedei unice e marcat de incertitudine generată de forțele politice, chiar dacă BCE ține pedala accelerației la podea. E necesară o dezbatere asupra cadrului instituțional al UE, dar acest proces ar putea lua ani întregi, chiar dacă nicio țară nu părăsește Uniunea în următoarele 12 luni.

Politica monetară chineză – ce urmează?

Se știe despre guvernul chinez că, dincolo de orice, îi place să creadă că deține controlul asupra destinului economic al Chinei, însă alegerile de politici monetare – sub semnul fatidic al creșterii economice continue – sunt tot mai proaste. Suflul nou printre cei care doreau să economisească a fost risipit, astfel încât a dispărut ideea unei economii bazate pe consum și s-ar putea să asistăm la închiderea unor mari companii de stat, odată cu generarea unui stres în sistemul financiar. Evenimentul politic major al anului vine abia în octombrie – plenara Comitetului Central, un eveniment cheie care stabilește conducerea Chinei pe următorii cinci ani.

Până atunci, cel puțin, ideea generală este că vom observa o continuare a căderii CNY (yuanul chinezesc) – un yuan slab ajută China să iasă din enorma datorie creată în ultimii ani. Dar e din ce în ce mai evident că acest lucru afectează și fluxurile de capital: cei care vor să scoată bani din țară pot trage liniștiți o linie continuă, știind că yuanul va avea mâine un curs mai slab decât azi. S-ar putea totuși ca Beijingul să nu aștepte până în octombrie și să decidă o devalorizare accentuată imediat după Anul Nou Chinezesc – 28 ianuarie.  

Sunt politicile de control al capitalului aplicate de Beijing în 2016 o simplă măsură coercitivă sau pregătesc terenul tocmai pentru această devalorizare? Poate că nu, dar politica valutară chineză ar putea cunoască o perioadă de haos în 2017, dacă Beijingul alege calea devalorizării dramatice.  

Cât de jos poate merge yenul japonez, pe baza noii politici a Băncii Japoniei?

Yenul japonez a fost centrul atenției spre finalul anului trecut, când anunțatele politici de control ale Băncii Japoniei au coincis cu creșterea dobânzii. Momentul a fost alimentat și de alegerile din SUA, care au dus și mai sus dobânda, ceea ce înseamnă că adevărata creștere s-a reflectat în yen, nu în obligațiuni sau alte instrumente cu venit fix. Cu alte cuvinte, când elanul acesta se va pierde – în 2017, yenul va începe să cadă din nou.

Alte aspecte demne de urmărit vor fi nivelul inflației din Japonia și angajamentul guvernului în stimularea fiscală. Noual politcă a Băncii Japoniei presupune un transfer de control al balanței de la Bancă spre guvern, ceea ce ar putea aduce și o stimulare fiscală. Dar, văzând yenul cum se devalorizează galopant, stimularea fiscală s-ar putea să nu mai fie prioritară pentru că va crește inflația. Premierul Shinzo Abe ar putea fi nevoit să facă o alegere grea: măsuri de stimulare fiscală sau reforme de politică fiscală. Orice ezitare din partea guvernului Abe de a cuprinde o relaxare cantitativă a Băncii Japoniei în politicile viitoare ar putea însemna faptul că dobânzile reale din Japonia nu sunt atât de… negative ca în alte țări, ceea ce ar putea ajuta yenul să-și revină.

A atins GBP pragul de jos? Sunt riscurile Brexitului cuprinse în prețuri?

Dacă lira sterlină nu a atins pragul de jps la finalul lui 2016, îl va atinge sigur și rapid în 2017. Riscurile ce vin odată cu Brexitul sunt mari, dar să ne aducem aminte că totul are un preț, iar lira a fost puternic afectată de evenimentele dramatice din 2016. Dacă ne uităm la calendarul politic de anul acesta și la posibilitatea unui euro mai slab, putem spune că lira sterlină și-a atins deja pragul de jos în raport cu moneda unică europeană. Și asta chiar dacă vor exista “pagube colaterale”, adică o creștere semnificativă a curentului populist în Europa. Cu toate acestea, posibilul nou președinte francez, Fillon, este nu doar anglofil, ci și un critic vehement al Comisiei Europene, pe care o acuză de lipsă de apetit pentru reformă.

O briză mai prietenoasă de peste Canalul Mânecii ar putea face minuni pentru lira sterlină, înaintea unui acord rezonabil de Brexit (unul pentru care negocierile vor dura o veșnicie, dar care va trebui aplicat oricum), chiar dacă problemele pe termen lung de deficit structural al Marii Britanii vor rămâne. Versus USD, nu suntem siguri dacă vom vedea noi valori minime ale perechii GBPUSD la începutul lui 2017.