CITEŞTE ŞI

Top 300

EXCLUSIV Ion Țiriac: "S-ar putea să las fundațiilor tot"

Autor: |

Cel mai bogat român, ajuns la 76 de ani, se gândeşte la ce lasă în urmă. Imperiul lui financiar, care depăşeşte 1 miliard de euro, susţine deja numeroase proiecte sociale, iar în viitor fundaţiile pe care le-a înfiinţat este posibil să beneficieze de toţi banii lui Ion Țiriac.

«Acum nu mai fac sport! De fapt, nu mai fac sport de 30 de ani!» Asta ne-a spus Ion Țiriac când l-am întrebat dacă acesta este secretul lui de a se păstra într-o formă de invidiat şi acum, la vârsta de 76 de ani. Nu de alta dar Ion Țiriac călătoreşte enorm şi îşi conduce cu mână de fier imperiul financiar pe care l-a construit de la zero. A ajuns cel mai bogat român pentru că dintotdeauna a fost extrem de lucid în tot ceea ce a făcut. Asta s-a văzut şi în sport, dar şi în business. „Eu am fraza mea pe care o spun mereu: «Eu sunt extraordinar de inteligent într-o singură situaţie: când îmi dau seama că sunt prost». Și atunci iau pe altul, care e mai deştept, să faca treaba care se cuvine“, ne-a dezvăluit Ion Țiriac strategia lui prin care are succes în afaceri.

Pentru fostul sportiv de per­for­manţă, investiţiile din domeniul auto şi din imobiliare încă de dovedesc pariuri riscante, dar o serie de alte afaceri l-au păstrat în prim-planul elitei businessului românesc. Iar aici, cel mai elocvent exemplu este sportul, un domeniu care i-a adus numai satisfacţii: şi în viaţă, dar şi în afaceri: „Eu sunt un investitor, nu sunt un manager. Nu-mi asum merite decât pe segmentul de sport, care şi în ziua de astăzi, probabil, este sectorul cel mai profitabil al activităţii mele economice.“

 

Capital: Domnule Țiriac, în ultimele zile cotaţia ţiţeiului a ajuns şi sub 40 de dolari pe baril. Cum credeţi că va evolua preţul până la finele anului?
Ion Țiriac:
Eu nu sunt un geniu economic. Eu am venit dintr-un alt segment al vieţii, şi anume sportul. Trebuia să-mi câştig traiul într-o direcţie sau alta. Asta m-a aruncat direct în ceea ce înseamnă business infantil sau epoca de piatră a businessului. Asta m-a făcut pe mine încet, încet, în special, să încep cu businessul în sport. Pe urmă să mă duc în alte direcţii. (...)Revenind la ţiţei, fără să studiez foarte mult treaba, eu am intrat pe acest segment când petrolul era sus, la 130-140 de dolari, în speranţa că va ajunge la 200 de dolari. Acum a ajuns unde a ajuns. Mă îndoiesc că pe termen lung rămâne la acest nivel. Cred că petrolul este dependent de situaţiile economico-politice care influenţează piaţa.


Capital: De regulă, atunci când preţul ţiţeiului este jos se spune că segmentul de rafinare este profitabil. Nu vă tentează să cumpăraţi rafinăria din Piteşti în situaţia în care aţi anunţat că vreţi să construiţi 200 de staţii în următorii trei ani?
I.Ț.
: Mă îndoiesc. Nimeni nu m-a întrebat dacă sunt 200 sau 150. Sunt nişte oameni care se preocupă de treaba asta. (…)După părerea mea nu au niciun fel de proiect să se bată cu Petrom sau cu Rompetrol, cu aceşti magnaţi ai energiei. Dar vrem să facem nişte entităţi. Nu le numim staţii petroliere, ci nişte entităţi mai specializate cu un interes mai larg al şoferului.


„Statul este o băcănie enormă“


Capital: Cum credeţi că ar trebui să arate noul Cod fiscal având în vedere toată tevatura pe acest subiect?
I.Ț.:
Fiscalitatea înseamnă modul prin care un stat îşi câştigă pâinea din care cetăţenii pot să traiască. Adică statul, guvernul României,  sau al altei ţări nu are bani. El trebuie să-i producă prin munca oamenilor şi din impozite. Depinde de modul în care încasezi aceste impozite. (...)La noi e utopic, pentru că salariaţii se împart în două clase: unii care lucrează la stat, alţii care lucrează la privat. Pe cei din urmă nimeni nu-i consideră deloc, pentru că nu fac grevă. Iar noi ne batem de 25 de ani că învăţătorii nu au destulă leafă, dar la poliţişti ce le faci. Apoi urmează sănătatea şi altele. Până n-ai deschis Cutia Pandorei n-ai cum să socoteşti pe unul într-un fel şi pe altul altfel. Sigur, că la cel care lucrează în mediul privat grija este în sarcina privatului. Privatul acesta pe care-l aveţi în faţă a plătit în aceşti 25 de ani sute de milioane ca taxe.


Statul este o băcănie enormă. Și bucătarul-şef, care este prim-ministru, ar trebui să pună atâta sare, atâta piper, să vadă de unde aduce mirodeniile. Adică este o treabă de administrare. Trebuie să vadă ce intră, ce iese. Aşa şi cu Codul Fiscal. Ce faci? După părerea mea mai bine încasezi de 5X5, care înseamnă 25, decât să încasezi o singură dată 20.


O altă problemă constă în modul în care statul recuperează banii. Eu nu sunt un mare adept al economiei americane, dar trebuie să recunosc că au nişte baze destul de solide. La ei dacă ai furat, n-ai plătit taxe, de-abia aşteaptă să le recupereze. La noi doar se vorbeşte.


Să vă dau un exemplu: A făcut cineva un schimb de terenuri cu statul, nu folosesc nume. Și a creat un deficit de 1 milion de euro. Primul lucru pe care ar trebui să-l facă statul pentru a recupera prejudiciul ar fi: uite, nene, ia pune aici milionul repede şi încă un milion taxe sau amendă şi mai dă-mi două milioane dacă nu vrei să faci puşcărie.


Un semnal prost pentru investitori


Capital: În ultima perioadă se observă o avalanşă de controale şi nume în dosare, dar aşa cum spuneţi se recuperează greu.
I.Ț.
: Pe mine nu mă interesează ca ăla să facă puşcărie, ci statul să ia banii înapoi.  Românul e foarte abil. Ce a învăţat primul lucru? Cum să ocolească lucrurile mai mult sau mai puţin legale. Iar cei cu mai puţin legal, sigur că da sunt vinovaţi. Dar nu poţi să-i distrugi din prima. Această goană după tăiat capete nu mă aranjează, nu pe mine. Eu vorbesc în afară şi nu înţelege nimeni nimic. Nu este un bun semnal pentru lumea care vine în România nu numai cu capital, dar şi cu intenţii serioase. Și pentru treaba asta, toţi care calcă greşit ar trebui să primească nu a doua şansa, ci doar jumătate de şansă, şi statul să recupereze ceea ce a pierdut.


Capital: În noul Cod fiscal o propunere se referă la impozitul pe dividende care ar urma să scadă la 5%. Va încuraja această măsură relocarea businessurilor în România?
I.Ț.
: În toată lumea avem optimizarea fiscalităţii individului sau companiei. Nu au inventat românii roata. Eu prima companie pe care am făcut-o în viaţa mea pentru optimizarea fiscalităţii a fost în anii ‘70, pentru că eram managerul lui Vilas (Guillermo Vilas – n.r.). În Cipru sau în Olanda, la dividende taxarea e zero. Acum se vorbeşte la nivel de Europa să fie totul egal. Pe mine, român, mă sperie.


Capital: Și accesul la finanţare e mai greoi...
I.Ț.:
Și eu mă întreb cum câştigă băncile bani dacă nu dau drumul la credite şi la consum? De ce creditele în România sunt obscene ca cifră pentru un om normal. Tot vorbim de Prima Casă de atâţia ani, dar acum trebuia să fie a cincea.  Atâta timp cât crezi că poţi să colectezi jumătate nu 10%, merită să faci fiscalitatea la un sfert, începând cu TVA.


Capital: Acum TVA este la 24% şi sunt mai multe variante la care va scădea.
I.Ț.
: Multe variante sunt şi în alte ţări care au la alimente doar câteva procente sau la imobiliare.


Tranzacţia anului


Capital: Că aţi adus aminte de sistemul bancar. În luna iunie s-a anunţat oficial ieşirea dumneavoastră din acţionaritul UniCredit Țiriac Bank?
I.Ț.:
Corect. Nu am renunţat la acţiuni. Au venit cei 10 ani.


Capital: Aveaţi acea opţiune de exit...
 I.Ț.
: Eu aveam o opţiunea de put în fiecare an, ei aveau o opţiune de call. Dacă-i lăsam să-şi exercite opţiunea rămâneam mare acţionar toată viaţa. Eu am avut o relaţie de excepţie cu italienii de la Unicredit, şi cu austriecii. Eu puteam să ies mult mai devreme, cu un, hai să-i zic, comision mult mai mare, dar am preferat să stau şi a fost benefic pentru ambele părţi.


Capital:  Anul trecut am evaluat participaţiile pe care le aveţi la companii la 1,2-1,3 miliarde de euro. Aici am luat în calcul şi tranzacţia cu Unicredit...   
I.Ț.:
Asta o să vedeţi când îmi număraţi banii şi o să fiu cel mai bogat om din cimitir. Atunci o să vedeţi. Când am vândut tot sau când s-a terminat. Sau s-ar putea  întâmpla să fac altceva. Să las unei fundaţii tot!


Capital: Asta era următoarea întrebare...
I.Ț.:
Lăsând fundaţiilor tot, sper ca aceia care rămân să facă exact treaba cum consider eu să o fac. De altfel, încep deja să fac. Pentru că aici nu am absolut niciun sprijin din niciun punct de vedere, mai mult decât atât, prostia românească se manifestă peste tot. Noi avem pentru diferite segmente banii aceştia de la Bruxelles, şi pentru învăţământ şi pentru şcoli. Imposibil de ajuns la ei, imposibil de făcut.


Adică este paranoic să te gândeşti că eu venind din hochei am încercat să fac ceva şi am spus «domnule dacă Budapesta are 24 de terenuri de hochei şi Bucureştiul nu are niciunul, uite mă ocup eu să văd cât costă». Și nu costă 12 milioane , ci doar 2 milioane plus TVA. Bazinul meu de înot a costat 550.000 de euro, nu 5 milioane. Când iei dintr-un buzunar şi bagi în altul te mai uiţi puţin. Și atunci am zis, uite, fundaţia vine şi o să facă cu 2 milioane terenul de hochei.  Și domnul primar Oprescu m-a pupat, dar nu a putut să-mi dea terenul. O dată că prefectul nu a fost de acord, a doua oară că a uitat să-l publice. Ministrul Sportului, Gabi Szabo, este prea cumsecade şi mititică. Nu este genul să dea cu pumnul în masă. Și atunci nici cu ea nu am putut. Aşa că m-am hotârat. Am terenul acolo la Otopeni, e un pic departe, dar e mare şi pot să fac şi patinoar, şi piscină, şi academie de tenis, şi stadion pentru mini-fotbal şi probabil pistă de automobilism. Și m-am hotârât asta fac acolo. Mă duc acolo singur si zic. Investesc aici 20 de milioane.


Capital: Ce priorităţi ar trebui să aibă România?
I.Ț.:
Uită-te la problema de astăzi, angajaţii din Sănătate, salarii mai mari cu 25%. Păi ce faci cu ceilalţi, nene? Ce se întâmplă acum? Îţi spun eu ce se întâmplă: toţi banii ăştia se iau de la infrastructură şi mai trăiţi dumneavoastră 25 de ani, că eu nu mai trăiesc, fără autostrăzi şi fără nimic, fiind ultima ţară din Europa. Eu România, fiind între primele 5 înainte de al doilea război mondial, atât economic, cât şi politic, cât şi cultural, am ajuns ultima ţară din Europa din punctul de vedere al infrastructurii. Încă o dată, nu aveţi în faţă persoana corectă să o întrebaţi despre economie, că nu mă pricep, sunt numai unul care investesc şi atâta tot, dar eu aş împrumuta toţi banii din lume în acest moment şi în 3 ani de zile să am 10.000 de km de autostradă, de tren rapid. E foarte greu să explici oamenilor, fie din sănătate, fie din învăţământ, că făcând treaba asta, şoferul meu la autobuz, adică Guvernul, îmi ia posibilitatea ca să dau copiilor oamenilor aceştia în 10-15 ani o ţară la nivel european, că n-ai de unde.

Pasiune costisitoare

În colecţia de maşini deţinută de Ion Țiriac, începând de săptămâna trecută, a intrat şi noul Porsche 918 Spyder, cel mai scump model din portofoliul constructorului german. Omul de afaceri a spus că preţul acestui automobil se situează între 850.000 şi 860.000 de euro. „Eu am început târziu, dar am recuperat în timp toată treaba asta. Sunt 360 de maşini, eu atâtea ştiu că am plătit“, a spus Ion Țiriac, precizând că „dacă cumpăram acum 30-40 de ani, astăzi eram mare miliardar“. Țiriac a menţionat că va cumpăra în continuare maşini, pentru că aceasta „este o boală greu de vindecat“.

Ce crede Ion Țiriac despre:

Simona Halep: Este noul megastar al României, care întru­neşte visele românului.


Victor Ponta: Este un tânăr care încearcă să facă tot ce trebuie, însă împrejur nu are pe cine îi trebuie.


Klaus Iohannis: A ajuns poate prea repede în această poziţie, dar toată lumea a ajuns aşa. Preşedintele este o persoană care nu are nicio funcţie executivă din toate punctele de vedere, pentru că aşa e constituţia.


Mugur Isărescu: Este un om foarte priceput în meseria lui, care a stat poate mai mult decât se gândea oricine în această funcţie. După părerea mea poate să mai stea încă pentru că deocamdată nu văd pe nimeni care să-i ia locul.


Liviu Dragnea: Îl consider un tânăr care ar putea să fie un lider foarte penetrant în politica românească.


Ioan Niculae: A fost decapitat dintr-o raţiune sau alta, iar acesta e un exemplu din nou unde este capitalul românesc. Nu-l cunosc, m-am întâlnit de 3-4 ori cu el. Nu e fratele meu, n-am facut business cu el. Nu vreau eu să-l apăr, dar mă întreb oare nu era mai normal doar să i se spună: stai un pic, ai avut prea multe avantaje fiscale, acum le mai oprim.


Mişu Negriţoiu: Îl cunosc foarte puţin. Cred că ne respectăm reciproc, ne dăm buna ziua, ce mai faceţi? Bine multumesc...


Dan Adamescu: Îl ştiu de pe vremea când venise din Germania. Un om abil, cu o deschidere mentală, dar şi cu contacte în societatea dirijabilă de sus destul de apropiate.


Cătălin Predoiu: Îl cunosc de când a fost ministru al Justiţiei. Văd că e un tânăr foarte ambiţios, lumea îl vede ca unul din opoziţie care ar putea să fie următorul prim ministru înţeleg eu.


Alina Gorghiu: Nu o cunosc, nu am văzut-o în viaţa mea, nu ştiu exact ce face, cine e. Dar dacă e o femeie preşedinte la PNL, nu cred că o fi ajuns acolo cumpărându-şi titlul la supermarket.

 

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Printeaza

EVZ

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.