«Aşteptăm de patru ore. Nu am văzut niciodată aşa ceva!» Este un strigăt de disperare de pe Podul Giurgiu-Ruse, redenumit instantaneu „Puntea Suspinelor“. „Cozi infernale“, reia presa relatările despre şiruri de maşini chiar şi de 5 kilometri. Pagube economice pentru terţe industrii, întârzieri costisitoare pentru transportul european şi nervi pentru şoferii prinşi pe traseu. Nu mai e însă de glumă de vreme ce blocajul de pe pod a născut şi victime. Un autoturism ieşit din coloană a lovit un poliţist bulgar. Treaba credem că e suficient de groasă. Câteva întrebări chiar se impun cu atât mai mult cu cât ne amintim că şi Podul de la Calafat-Vidin a reintrat în reparaţii la numai un an de la inaugurare:
1) De ce Podul a intrat în reabilitare numai pe partea românească? Bulgarii nu au avut nevoie? Nu e acelaşi pod? Nu trebuia o coordonare între cele două părţi?
2) De ce durează atât de mult (până în primăvara lui 2016)? În cât timp se execută lucrări similare în ţările vestice?
3) De ce pe partea românească taxa de pod este cu 50% mai mare decât de cea bulgărească? Nu este acelaşi pod? Nu sunt costuri de operare comparabile?
4) De ce lucrarea a fost demarată în plin sezon, exact când este mai multă nevoie de pod?
5) Cu cât sunt mai mari câştigurile industriei de shipping care operează bacurile de pe Dunăre şi ale industriei hoteliere de pe litoralul românesc?
