Iata ca si britanicii au ajuns sa aiba probleme similare cu cei din Europa de Est. Noile locuinte din Regat sunt, in medie, mai mici decat cele vechi. De exemplu, in oraslu Harlow, din regiunea Essex, locuintele tip „Manhattan pods” au 45 de metri patrati. Pentru britanici, aceste suprafete par mici, in timp ce pentru blocurile comuniste de la noi dimensiunile ar parea normale.

Potrivit unui studiu al Shelter, realizat pe 500 de familii care locuiesc in spatii mici (repetam, spatii normale pentru romanul de rand), in circa 86% dintre familii exista o persoana care sa sufere de depresie, anxietate sau stres. In acelasi timp, 71% dintre respondenti au declarat ca spatiul mic are impact negativ asupra sanatatii lor.

Principala motivatie sta in faptul ca preturile la case scad, iar constructorii nu au de gand sa vanda loicuinte cu aceeasi suprafata ca acum 2-3 ani, pe care sa ia bani mai putini. Prefera sa construiasca locuinte mai mici, pentru ca afacerea sa fie rentabila. Sigur, se pot construi si case mai spatioase, dar ar fi mai scumpe, publicul-tinta mai restrans si probabilitatea de vanzare intr-un termen mai restrans ar fi mica.

Primarul Londrei, Boris Johnson a anuntat ca in noiembrie va solicita introducerea unei noi reglementari in capitala britanica, prin care sa se traseze un minim al suprafatei locuibile. Astfel, apartamentele cu un dormitor (mai pe romaneste: cu doua camere, deoarece in lumea civilizata se numara doar dormitoarele, nu incaperile la gramada) ar putea fi de cel putin 50 metri patrati, iar casele cu trei dormitoare vor fi de cel putin 74 metri patrati. Bineinteles ca ideea sa i-a deranjat pe constructori. Steve Turner, purtatorul de cuvant al Federatiei Constructorilor de Locuinte a declarat ca „nu putem sa marim spatiul locuibil decat daca marim amprenta casei si implicit terenul pe care se va afla constructia”.

Desi in aparenta exista asemanari intre situatia de acum din Marea Britanie si situatia din anii ’70-’80 de la noi, cand se construiau blocuri pe banda rulanta, trebuie semnalate si cateva deosebiri. In ambele cazuri este vorba despre locuinte mici. Numai ca romanii sunt obisnuiti cu spatiile mici, de tip nord-coreean, in blocuri construite la bataie de joc pentru a iesi la socoteala, in timp ce britanicii se sperie de faptul ca stau sau pot sa stea in locuinte mici. In Romania, blocurile au fost facute pentru a condensa pe un teritoriu restrans un numar mare de oameni dezradacinati din mediul rural pentru a munci la fabricile supra-dimensionate din orase, in timp ce in Marea Britanie nu au loc acum asemenea transmutari de populatie, schimbarea domiciliului fiind la initativa cetateanului. Referitor la case, in timp ce constructorii britanici isi pun problema maririi spatiului proprietatii pe care se va afla casa, in Romania se construiesc mai multe case pe o suprafata in care ar incapea in conditii normale de trai un numar mai restrans, pentru a mai castiga niste bani in plus, distanta dintre case fiind mult mai mica decat daca respectivul complex rezidential s-ar construi in Marea Britanie, iar constructorul nu se ingrijoreaza deloc. Referitor la blocuri, romanii care se muta in blocurile lor, isi pun mai intai problema confortului termic si a dotarilor pe care nu le-au avut in vechea locuinta, mutandu-se in unele cazuri in apartamente cu suprafata asemanatoare in timp ce britanicul de rand stie ca va gasi in noua locuinta relativ aceleasi dotari si acelasi grad de confort termic, dar speriindu-se de faptul ca ar putea sa se mute intr-un apartament mai mic.