"Limitarea accesului pe piață pentru firmele care urmăresc fraudarea TVA“. Acesta este scopul lăudabil al formularului 088 și ar fi incorect să spunem că nu-și îndeplinește menirea. Totuși, la fel ca cele mai multe din măsurile ANAF din ultimul timp, noua procedură a înregistrării în scopuri de TVA are mai multe efecte negative decât pozitive asupra economiei. Astfel, chiar dacă intențiile par bune, mai marii ANAF nu au luat în calcul efectul prin ricoșeu pe care îl transmite obligația de completare a acestui formular, respectiv obligațiile fiscale declarative suplimentare și, implicit, costurile logistice care apar la nivelul firmelor de bună credință.

Formularul 088 pe înțelesul tuturor

Pentru aproape orice se întâmplă într-o societate, adică modificarea acțio­nariatului, schimbarea sediului și înregistrarea în scopuri de TVA (fie că vorbim de o firmă nouă, fie de o fimă neplătitoare de TVA care a depășit plafonul), apare această nouă procedură de verificare a capacității economice prin care companiile trebuie să justifice că au capacitatea economică să fie plătitoare de TVA. Astfel, trebuie depus un formular în care se găsesc răspunsuri la mai multe întrebări care nu au nicio legătură cu logica economică: ce studii și ocupații au administratorii persoane fizice, care sunt veniturile brute realizate de asociați și de administratori persoane fizice sau care sunt indicatorii financiari realizați de administratori și acționarii persoane juridice. „Una dintre principalele probleme este solicitarea unui volum mare de informații și documente fără o legătură efectivă cu regulile ce stabilesc persoana impozabilă din perspectiva TVA-ului. De exemplu, atât directiva cât și Codul fiscal românesc nu fac, și nici nu pot face, un criteriu de stabilire a persoanei impozabile din perspectiva TVA din nivelul veniturilor administratorilor sau acționarilor. Solicitarea acestei sume exacte a veniturilor globale duce la mari probleme de confidențialitate, precum și la mari probleme în a obține documente care să probeze acest venit, documente care se obțin de la autorități din alte țări, care apoi trebuie traduse“, explică Vlad Boeriu, partener Deloitte România.

Citiţi şi: Formularul 088, noul coșmar al firmelor

De asemenea, potrivit lui Alexandru Cristea, Tax Partner la Țuca Zbârcea și Asociații, apar situații „anormale“, când administratori străini, nu­miți de societăți străine la conducerea filialelor românești nou înființate, au trebuit să facă proba studiilor și a veniturilor personale globale obținute de aceștia în fața autorității române în scopul obținerii codului de TVA. Cererea de înregistrare fiscală se realizează prin formularul 010/098, iar acest lucru a rămas neschimbat. Formularul 088, care în fapt este o anexă, reprezintă o declarație pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA. Prin urmare, contribuabilul care urmărește un singur scop, obținerea codului de TVA, trebuie să completeze două acte diferite, deși mai simplu și mai eficient ar fi fost să rămână unul singur. „Firește că ar fi de preferat un număr cât mai mic de declarații/formulare, atât în cazul TVA-ului cât și pentru celelalte obligații fiscale“, susține Vlad Boeriu.

Lipsa de transparență

Conținutul formularului 088 este controversat, dar nu aceasta este cea mai mare problemă a noii birocrații a înregistrării în scopuri de TVA. În acest moment, nu există niciun fel de procedură transparentă de stabilire a modului în care firmele sunt evaluate și, mai ales, nu există un punctaj minim pe care acestea ar trebui să-l obțină. Astfel, companiile nou înființate trebuie să depună celebrul formular 088 prin care să răspundă la 20 de întrebări. Ce se întâmplă dacă un funcționar ANAF consideră că un răspuns nu este corespunzător? „Declarația 088 este evaluată de o aplicație informatică, potrivit ANAF. Însă, criteriile nu sunt transparente. Din această cauză, o societate nu cunoaște motivele respingerii. Prin urmare, dacă un singur criteriu cu punctaj mare nu a fost îndeplinit, compania nu primește codul de TVA. Uneori, motivele pot fi erori de completare“, spune Andreea Steinhart, par­tener Contexpert.

Definiția problemei într-un studiu de caz

Un eșec în obținerea codului de TVA poate însemna, pentru cele mai multe companii, dispariția. Asta pentru că noua procedură a înregistrării în scop de TVA, coroborată cu noul Cod fiscal, dă naștere unor situații extrem de complicate. Să analizăm prevederile art. 11 din Codul fiscal: „Persoanele impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 316 nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar sunt supuse obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VII, aferentă operaţiunilor taxabile desfăşurate în perioada respectivă“. Acesta a fost alineatul 8, iar continuarea o găsim în alineatul 9: „Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 316 şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 316 a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective“.

Ca să înțelegem fenomenul, mai simplu este să urmărim un studiu de caz: societatea S1 înregistrată în scopuri de TVA achiziționează materii prime la prețul de 1.000 lei + 200 lei (TVA 20%). Factura totală va fi de 1.200 lei. Produce bunuri pe care le vinde la prețul de 1.100 lei + 220 lei (TVA 20%) către societatea clientă C1, înregistrată în scopuri de TVA. Plătește TVA la buget diferența între suma de 220 lei încasată la buget și suma de 200 lei TVA plătită la furnizor. Clientul C1 revinde bunurile la o persoană fizică cu prețul de 1.200 lei + 240 lei (TVA 20%). În acest caz, aceasta plătește TVA la buget în sumă de 20 lei, ca diferență între TVA de la client și TVA plătită la furnizor în sumă de 220 lei. Să vedem efectul devastator al anulării înregistrării în scopuri de TVA prin formularul 088 de la societatea S1. Aceasta nu are dreptul să deducă TVA de la achiziția materiei prime, dar e obligată la plata TVA când vinde la clientul său. Achiziționează materii prime la prețul de 1.000 lei + 200 lei (TVA 20%), total factură 1.200 lei. Produce bunuri pe care le vinde la prețul de 1.100 lei + 220 lei (TVA 20%) către societatea clientă C1.

Societatea S1 încasează TVA de la client în suma de 220 lei, pentru care are de plată 440 lei, reprezentând 220 lei la buget, pentru că i s-a anulat dreptul de deducere (scădere) a TVA de la achiziții și încă 220 lei TVA catre furnizorul de materie primă. Nu este nici o greșeală de calcul. Societatea încasează TVA 220 lei și plătește TVA 440 lei.
Dezastrul este însă și mai mare! Clientul C1 achiziționează bunuri la prețul de 1.100 lei + 220 lei (TVA 20%) și revinde la 1.200 lei + 240 lei (TVA 20%). Acesta pierde dreptul de deducere (scădere) a TVA de la cumpărare, dar are obligația de plată a TVA de la vânzare. Respectiv încasează de la persoana fizică TVA în sumă de 240 lei și achită TVA în sumă de 460 lei, formată din 240 lei către buget și 220 lei către societate S1. Ce va face C1? Evident, nu mai cumpară de la S1. În acest moment, societatea S1 este o bombă fiscală și este eliminată din piață. Niciun plătitor de TVA nu face achiziții de la furnizori cu cod de TVA anulat de ANAF pentru că își pierde dreptul la deducerea TVA, furnizorii devin cu 20% mai scumpi decât anterior. Gândiți-vă că S1 SRL este o societate cu multe milioane de euro cifra de afaceri și zeci sau sute de salariați. Aceștia își vor pierde locul de muncă și statul pierde multe taxe.
Acest studiu de caz este edificator în momentul în care aruncăm o privire spre legislația europeană. Tocmai pentru a se evita astfel de abuzuri ale autorităților pentru TVA, în directivele comunitare s-au impus câteva principii. Unul dintre acestea este principiul neutralității TVA, adică dacă o societate plătitoare de TVA colectează TVA la vânzarea, cumpăratorul plătitor de TVA poate să deducă. Nu încape nicio discuție că acest principiu este încalcat. Un alt principiu prevede că dreptul la deducere nu este condiționat de restricții justificative. „Atâta timp cât în directivele comunitare și în diverse pronunțări ale Curții Europene de Justiție regăsim incriminate tocmai astfel de proceduri, ne punem întrebarea firească dacă această tendință va continua și ne va conduce într-o situație de infringement pe TVA împotriva României“, explică consultantul fiscal Adrian Bența.

Citiţi şi: Formularul 088, noul coșmar al firmelor

„Procedura de obținere a codului de TVA diferă de la țară la țară, dar eu nu cunosc niciun alt caz al unui stat membru UE cu o procedură atât de greoaie și de complexă. Având în vedere nivelul crescut de fraude în do­meniul TVA-ului, România trebuia să încerce limitarea acestui fenomen. Problema acestei proceduri este că îi împiedică și pe cei cinstiți. Cred că ar trebui găsită o modalitate prin care doar paraziții din cultură să fie eliminați și nu «pesticidul» să fie unul care distruge și o mare parte din cultura însăși“, încheie, sugestiv, Vlad Boeriu. 

Declarația 088 este evaluată de o aplicație informatică, potrivit ANAF. Însă, criteriile nu sunt transparente.
Din această cauză, o societate nu cunoaște motivele respingerii.
Andreea Steinhart, partener Contexpert

Dintre informațiile cerute în formularul 088:

  • studiile asociaților și adminis­trato­rilor;
  • veniturile asociaților și administra­torilor; sumele de bani cu care asociații și administratorii au creditat alte so­cietăți la care au deținut participații în ultimii cinci ani;
  • dacă asociații și administratorii au avut participații sau mandat de administrare la firme în insolvență; la ce firme au avut participații asociații și administratorii în ultimii cinci ani și situația datoriilor restante către buget pentru aceste firme în ultimii cinci ani;
  • numărul de angajați cu contracte de muncă;
  • spaţiul cu destinație de sediu social este în proprietate sau închiriat;
  • dacă domiciliul fiscal declarat este diferit de sediul social;
  • dacă societatea detine spații cu des­tinația de sedii secundare decla­rate;
  • conturile bancare din țară și/sau străinătate.

(Sursa: Contexpert)