Odiscuţie liberă cu reprezentanţii a câtorva zeci de firme,  în cadrul unui seminar, a scos la iveală o problemă neaşteptată. Surprinzător, directorii financiari şi economici, care formau majoritatea celor prezenţi, nu aveau idee că verificarea taxelor şi impozitelor trebuie să cuprindă doar ultimii trei ani, şi nu cinci, aşa cum procedează fiscul.

Practica abuzivă de a extinde inspecţiile asupra ultimilor cinci ani, indiferent de mărimea companiilor, a ajuns să fie percepută ca firească. Codul de procedură fiscală arată însă clar că durata controalelor trebuie să fie de trei ani, în general, şi de cinci ani numai în cazul marilor contribuabili la buget. În prezent, există 2.500 de mari contribuabili care au fost selectaţi prin agregarea a doi indicatori: volumul obligaţiilor datorate şi cifra de afaceri din anul anterior.

Legea limitează

„Inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale”, precizează legea. „Fără îndoială că un control direct și dintr-o dată care să cuprindă perioada maximă de prescripție de cinci ani în care se poate efectua controlul fiscal asupra celorlalte categorii de contribuabili în afara marilor contribuabili este nelegal. Codul de procedură fiscală prevede clar instituția extinderii inspecției fiscale asupra contribuabilului care trebuie să aibă la bază conduita reprobabilă a acestuia din urmă, aspect care trebuie însă dovedit de către organul fiscal de control“, explică Emanuel Băncilă, executive director, Radu şi Asociaţii SPRL, EY Law.

Legea dă posibilitatea inspectorilor să extindă perioada controlată de la trei la cinci ani, dar numai în anumite condiţii, care sunt considerate excepţii.

Fiscul forţează legea

În schimb, fiscul a transformat excepţiile în regulă şi, forţând limitele legale, ia la periat toată activitatea din cinci ani anteriori. „Singura concluzie validă ce se poate desprinde din textul legal este că atunci și numai atunci când organul de inspecție fiscală constată, în cursul verificărilor efectuate asupra contribuabilului, că acesta se regăsește într-una din ipotezele exclusiv delimitate de Codul procedură fiscală (vezi caseta n.r.), îi va fi permis să dispună extinderea inspecţiei fiscale pentru toată perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale“, arată Emanuel Băncilă. Lipsa de vigilenţă a companiilor a încurajat comportamentul inspectorilor, în ciuda unor decizii ale instanţelor. Cea mai elocventă este cea a Curţii Constituţionale, care a fost publicată în urmă cu patru ani.

Instanţele dau câştig firmelor

În decizia emisă în 2010, se arată: „Curtea observă că un contribuabil mic sau mijlociu va putea invoca în apărarea sa faptul că inspecţia fiscală a vizat perioade mai mari de trei ani bazându-se pe faptul că organul fiscal a invocat existenţa unor indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Hotărârea organului fiscal nu este discreţionară cu privire la acest aspect, ea trebuie motivată şi, de asemenea, poate fi supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, modul de formulare a textului criticat impune obligaţia organului fiscal de a dovedi existenţa acestor indicii, aspect ce va putea fi analizat de instanţa de judecată care se va putea pronunţa pe temeinicia sau netemeinicia aspectelor invocate de organul fiscal“. Astfel, Curtea cere fiscului să justifice mărirea perioadei verificate, folosind ca argumente doar cele trei situaţii expres precizate în Codul de procedură fiscală, care indică atitudinea reprobabilă a contribuabililor. În concluzie, perioada verificată poate fi prelungită numai după emiterea unui act administrativ fiscal care să conţină motivarea clară.

Decizia Curţii Constituţionale a fost urmată de instanţele de judecată care au şi dat câştig de cauză companiilor supuse unor controale abuzive.De exemplu, Curtea de Apel Cluj a anulat suma de 2,8 milioane lei stabilită în urma unei inspecţii fiscale la compania (…)Nord SA, motivând că durata controlului a depăşit trei ani, fără ca ANAF să arate explicit în avizul de inspecţie fiscală şi să probeze că societatea s-a găsit într-una dintre cele trei situaţii expres menţionate de Codul de procedură fiscală.

Tentaţia inspectorilor de a acţiona discreţionar este atât de frecventă, încât companiile – potrivit unor mărturii – nu se mai miră nici când ajung să le fie controlată activitatea şi din ultimii  şapte ani de zile.

 

Când se extinde inspecţia pe cinci ani?

 

  • Există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
  • Nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
  • Nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.