Am intrat pe calea rapidă datorită Brexit, lichidarea în cazul lirei sterline, scăderea proiecţiilor de creştere şi, în unele locuri, discuţii despre reformă şi schimbare care ar fi trebuit să se întâmple cu sau fără votul 'Leave', apreciază Steen Jakobsen, economist şef, Saxo Bank, în cadrul unei analize remise marţi AGERPRES.

Potrivit acestuia, problema Marii Britanii rămâne dublul lor deficit (deficitul cronic de buget şi deficitul de cont curent).

De asemenea, Marea Britanie are cea mai mică productivitate dintre ţările G7, alături de Japonia, având o necesitate de a avea o liră sterlină mai slabă, iar dacă criza ERM din 1992 poate fi luată ca reper, ceea ce urmează pentru Marea Britanie este un PIB mai puternic şi mai multe locuri de muncă.

"Ar fi naiv să anticipăm doar schimbările pozitive ce rezultă dintr-o nesiguranţă politică crescândă, dar trebuie să ne reamintim că încetinirea din Marea Britanie, dar şi din Europa se întâmpla înainte de surpriza rezultatului Leave", arată Steen Jakobsen.

Schimbarea foarte necesară pe care votanţii au indicat-o va veni, dar decidenţii politici macro, politicienii şi bancherii centrali vor mai încerca încă o dată să ne vândă un model economic care conţine o intervenţie mai mare şi un acord mai puţin rigid atât cu tratatul UE, cât şi cu legile economice.

Principalii factori de creştere sunt productivitatea, demografia, cercetarea de bază şi educaţia şi cât mai puţină birocraţie şi intervenţie. Acestea ar trebui susţinute de un model de piaţă în care capitalul este alocat celei mai mari marje a rentabilităţii.

Decidenţii politici macro sunt acum echivalentul economic al lui Ali cel Comic, ministrul irakian al informaţiilor, care declara la TV, în timpul invaziei Irakului din 1993, că Irakul şi Saddam Hussein câştigau războiul împotriva trupelor NATO, în timp ce forţele americane avansau în teritoriu.

Reacţia iniţială a UE şi a liderului său a fost una de 'tristeţe' urmând o linie retorică a alarmismului complet inept care a precedat votul.

"Până la finalul săptămânii, toată lumea va căuta politici mai blânde şi mai deschise în discuţiile cu Marea Britanie. Am observat că tatăl UE, fostul cancelar Helmuth Kohl a ieşit în presa germană în această dimineaţă cerând exact acest lucru: Kohl fordert ‘Atempause' fur Europe", a adăugat economistul şef al Saxo Bank.

Potrivit analistului Saxo Bank, Marea Britanie va fi cea mai mare ţară ca populaţie până în 2030 în Europa, are cea mai mare putere militară şi e singura cea mai mare concentrare de pieţe de capital şi talent din afara SUA, ca va duce un deficit masiv cu Europa.

Următoarea reacţie macro va avea trei direcţii, prima dintre acestea fiind o revizitare a politicilor macro din 2009, cea de-a doua fiind încercarea UE de a vinde mesajul de continuare spre progres – dar diferenţa esenţială dintre Germania şi Franţa asupra viitorului UE va duce la imposibilitatea unei acţiuni, ultima direcţie fiind dorinţa Germaniei de implementarea de reforme în Europa, pentru a face loc unei mai mari consolidări – în timp ce francezii vor să sară peste reforme şi să obţină un superstat european şi să lucreze de acolo către consolidare.

"Suntem suprasaturaţi de dobânzi scăzute şi relaxare cantitativă, 75% din toată relaxarea cantitativă se duce pentru a menţine datoria existentă, având în vedere că asta e prioritatea numărul unu (…). Pur şi simplu am împins în afară investiţiile şi productivitatea încercând să cumpărăm mai mult timp", a completat Steen Jakobsen.

Fed a început anul promiţându-ne, fără să ne garanteze, că vor creşte dobânzile de 3-5 ori în 2016. Acum piaţa crede că există mai multe şanse pentru o tăiere decât pentru o creştere ca viitoare mişcare a Fed. În acest proces, Fed a devenit previzibil şi a pierdut ce credibilitate mai avea în acest proces.

Fed-ul nu va creşte în 2016, iar recesiunea are acum şanse de peste 60% pe măsură ce Indicatorul Pieţei Muncii al Fed continuă să ajungă la noi minime şi Conference Boards Leading Indicator scade în simpatie.

"Câştigurile corporate ale SUA sunt la cele mai mici niveluri din 2005, SUA fiind norocoasă să aibă o creştere de 1,5% anul acesta şi vom observa, cel mai probabil, o scădere mai mare dacă eforturile macro de mai sus fie nu se materializează sau se întârzie sau se diluează de compromisurile obişnuite", apreciază Steen Jakobsen, în analiza Saxo Bank.