Vrei să montezi camere de supraveghere acasă? Ce spune legea și când poți avea probleme cu vecinii

O cameră video montată la intrarea în locuință poate contribui la protejarea bunurilor, însă poziționarea acesteia trebuie aleasă cu atenție. Unghiul de filmare poate afecta viața privată a vecinilor, iar regulile diferă în funcție de locul supravegheat, de la curtea unei case până la spațiile comune ale unui bloc. Accesul la înregistrări și perioada de păstrare a imaginilor sunt, de asemenea, aspecte care trebuie luate în considerare.

Ai cameră de supraveghere la ușă? Regula pe care trebuie să o respecți dacă locuiești la bloc

Înainte de achiziționarea echipamentului, este important să stabilești ce zonă vrei să protejezi: intrarea în locuință, garajul, curtea sau o anexă. Poziția camerei trebuie aleasă în funcție de scopul supravegherii, astfel încât imaginile să surprindă doar suprafețele necesare.

Montarea aparatului pe proprietatea personală nu oferă automat dreptul de a filma toate zonele vizibile din acel punct. Dacă obiectivul surprinde strada, ferestrele locuințelor învecinate sau persoanele care intră în alte apartamente, pot apărea obligații suplimentare privind protecția datelor și respectarea vieții private.

Pentru o cameră video utilizată de o persoană fizică exclusiv în scopuri personale sau familiale, în propria locuință, nu este necesară obținerea unei autorizații din perspectiva Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD). Acesta prevede o excepție pentru activitățile desfășurate exclusiv în scop personal sau domestic.

Ai nevoie de aprobări pentru instalarea camerelor de supraveghere acasă?

Excepția poate include și supravegherea grădinii proprii, dacă filmarea rămâne în limitele proprietății și sunt îndeplinite condițiile legale. Totuși, Comitetul European pentru Protecția Datelor avertizează, în ghidul privind prelucrarea datelor prin dispozitive video, că această excepție trebuie interpretată restrictiv.

Atunci când RGPD devine aplicabil, nu există o obligație generală de înscriere a fiecărei camere într-un registru al autorității de supraveghere. Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) precizează că obligația generală de notificare a prelucrărilor de date a fost eliminată la 25 mai 2018. Eliminarea acestei formalități nu înseamnă însă că pot fi ignorate celelalte reguli privind protecția datelor.

În cazul obișnuit al unei camere instalate în interiorul locuinței proprii și utilizate exclusiv în scop personal, nu este necesar un aviz al Poliției doar pentru deținerea și folosirea aparatului. Trebuie făcută însă distincția între o cameră destinată uzului casnic și un sistem de securitate care intră sub incidența legislației speciale.

Legea nr. 333/2003 reglementează paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, precum și sistemele de alarmare împotriva efracției. Pentru categoriile de sisteme cărora li se aplică reglementările specifice, pot exista cerințe privind proiectarea, documentația și avizarea de către Poliție. Aceste obligații nu trebuie confundate cu o autorizație obligatorie pentru orice cameră instalată într-un apartament. Dacă apelezi la o firmă pentru instalarea unui sistem de securitate, verifică dacă prestatorul deține licențele necesare activității respective.

Poți filma strada sau proprietatea vecinului?

O cameră care înregistrează și persoane aflate pe trotuarul din fața casei nu mai beneficiază automat de excepția prevăzută pentru activitățile domestice. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, în cauza Ryneš, că supravegherea video care acoperă și spațiul public depășește sfera activităților exclusiv personale sau domestice. Detaliile hotărârii pot fi consultate în comunicatul publicat de instanță.

Acest lucru nu înseamnă că orice imagine în care apare o porțiune de stradă este automat ilegală. Proprietarul trebuie însă să poată justifica necesitatea supravegherii și să respecte normele privind protecția datelor. Interesul legitim pentru protejarea bunurilor poate constitui un temei pentru filmare, dar nu justifică monitorizarea nelimitată a trecătorilor sau a proprietăților învecinate.

Pentru a limita captarea imaginilor, camera poate fi orientată către poartă, ușa de acces și zonele direct expuse riscului. Dacă echipamentul permite, funcția de mascare a zonelor private poate exclude din imagine ferestrele vecinilor, intrările în alte locuințe sau suprafețele care nu trebuie supravegheate.

Și Codul civil protejează dreptul la viață privată. Articolul 74 din Codul civil enumeră printre posibilele atingeri aduse acestui drept captarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat fără acordul acesteia, precum și ținerea vieții private sub observație, sub rezerva excepțiilor prevăzute de lege. Prin urmare, o cameră destinată protejării locuinței nu trebuie folosită pentru a urmări activitățile private ale vecinilor.

Ce reguli se aplică pentru camerele montate pe palierul blocului?

Instalarea unui sistem de supraveghere în spațiile comune ale unui bloc presupune alte condiții decât utilizarea unei camere în interiorul apartamentului. Asociația de proprietari trebuie să justifice necesitatea măsurii și să adopte o hotărâre în adunarea generală, în conformitate cu cerințele legale. Protejarea persoanelor și a bunurilor poate constitui un interes legitim, însă măsura trebuie să fie necesară și proporțională cu scopul urmărit.

Potrivit informațiilor publicate de ANSPDCP, supravegherea video realizată de asociațiile de proprietari trebuie analizată în raport cu regulile de protecție a datelor și cu drepturile persoanelor filmate.

Aprobarea instalării camerelor la intrarea principală în bloc nu rezolvă automat și situația echipamentelor montate pe fiecare etaj. În ghidul destinat asociațiilor de proprietari, autoritatea arată că, pentru prelucrarea imaginilor de pe nivel sau palier, este necesar consimțământul fiecărui proprietar sau locatar de acolo, în raport cu riscurile pentru viața privată.

Nici montarea individuală a unei camere deasupra ușii și nici instalarea unui vizor inteligent nu elimină obligațiile legale. Dacă dispozitivul înregistrează circulația pe palier, persoanele care trec pe lângă ușă sau accesul în locuința vecină, simpla achiziție a echipamentului nu conferă dreptul de a realiza supravegherea fără respectarea condițiilor aplicabile.

Cum alegi și instalezi corect un sistem de supraveghere?

Pentru supravegherea unei singure încăperi, o cameră care stochează imaginile pe card de memorie poate fi suficientă. Dacă sunt necesare mai multe puncte de monitorizare, poate fi utilizat un sistem cu înregistrator central. Înainte de cumpărare, verifică dacă imaginile sunt stocate local sau transmise către un serviciu online și cine poate accesa contul asociat echipamentului.

Camerele Wi-Fi au nevoie de un semnal stabil în zona de montaj și, în multe cazuri, de o sursă de alimentare electrică separată. Pentru modelele care utilizează tehnologia PoE, alimentarea și transmiterea datelor se realizează printr-un cablu de rețea, cu condiția existenței unor echipamente compatibile. În cazul camerelor de exterior, trebuie ales un model proiectat să reziste la umiditate și la variațiile de temperatură specifice zonei în care va fi instalat.

Înainte de fixarea definitivă, testează imaginea atât ziua, cât și noaptea. Verifică dacă există reflexii, dacă intrarea este iluminată suficient și dacă detaliile necesare pot fi distinse în înregistrări. Ajustează unghiul de filmare pentru a limita suprafața monitorizată și dezactivează înregistrarea audio dacă nu există o nevoie distinctă și justificată pentru colectarea sunetului.

Securitatea accesului la imagini este la fel de importantă ca poziționarea camerei. Schimbă parola implicită a echipamentului, instalează actualizările software disponibile și activează autentificarea în doi pași, dacă funcția este oferită de producător. Accesul la înregistrări trebuie acordat numai persoanelor care au nevoie de ele pentru scopul declarat.

Cât timp poți păstra imaginile și când trebuie afișat un anunț?

Atunci când prelucrarea imaginilor intră sub incidența RGPD, persoanele trebuie informate despre supraveghere înainte de a intra în zona filmată. Un anunț trebuie să permită identificarea operatorului, să precizeze scopul supravegherii și să ofere informații despre modul în care pot fi consultate detaliile complete privind prelucrarea datelor. O simplă pictogramă care indică existența unei camere nu înlocuiește toate informațiile obligatorii.

Perioada de stocare trebuie stabilită în funcție de scopul supravegherii și de necesitatea păstrării imaginilor. Capacitatea hard diskului sau a cardului de memorie nu reprezintă, în sine, un motiv pentru a conserva înregistrările pe termen nelimitat.

Ghidul european privind supravegherea video recomandă, pentru numeroase situații, ștergerea automată a imaginilor după câteva zile. Păstrarea acestora pentru mai mult de 72 de ore necesită o justificare mai solidă, însă acest reper nu reprezintă un termen maxim universal aplicabil tuturor camerelor.

Pentru asociațiile de proprietari, ANSPDCP recomandă ca imaginile să nu fie păstrate mai mult de 30 de zile, cu excepții justificate, de exemplu atunci când anumite secvențe sunt relevante pentru investigarea unui incident. Această recomandare nu înseamnă că orice asociație poate păstra automat toate înregistrările timp de o lună, indiferent de scop și de circumstanțe.

Dacă imaginile surprind un furt sau un act de distrugere, secvențele relevante pot fi păstrate pentru sesizarea autorităților, cu respectarea regulilor aplicabile. Publicarea acestora pe rețelele sociale sau distribuirea lor pe grupul de comunicare al blocului reprezintă o utilizare distinctă a imaginilor, care trebuie să aibă propriul temei legal.