Într-o conferință organizată la Guvern în ianuarie 2012, un expert din cadrul Ministerului Afacerilor Europene prezenta, în premieră, calendarul acțiunilor pe care autoritățile urmau să le bifeze în vederea pregătirii pentru exercițiul financiar 2014-2020.
Spilcuim din documentul prezentat la acea vreme: în perioada mai-iulie trebuiau puse la punct analizele socioeconomice ale țării, apoi, până în septembrie urmau să fie definite „nevoile de dezvoltare și prioritățile strategice de dezvoltare“, pentru ca în septembrie 2012 să fie deja stabilită lista de programe operaționale pentru următorul interval.
Prin toamnă, pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene (MFE) apărea un nou calendar, în care activitățile fuseseră decalate cu câte trei luni. Automat, discuțiile privind întârzierile nejustificate ale autorităților de la București s-au întețit, iar tot mai mulți specialiști s-au arătat îngrijorați de stadiul nefericit al programării.
Ulterior, lucrurile s-au calmat, funcționarii din minister și-au continuat treaba de „laborator“, cum le place atât de mult să-și alinte activitatea. Acum suntem aproape de finalul lui mai, toate documentele anterioare de programare au dispărut și au fost înlocuite de o nouă „foaie de parcurs“. Din comunicatele publicate pe site-ul MFE, aflăm că, „începând cu luna martie 2013, partea română a avansat în elaborarea analizelor socioeconomice“ – analize care, să ne amintim, trebuiau finalizate în vara anului trecut. Cu jumătate de an înainte de demararea noului exercițiu financiar, nu avem încă un document final cu nevoile de finanțare ale țării.
Domnul Goe, pe ruta București-Bruxelles
Opinia Comisiei Europene asupra acestor întârzieri nu ajunge la urechea publicului, întrucât autoritățile au preferat ca, până în toamnă, discuțiile să aibă loc exclusiv la nivel informal. În urmă cu o lună, însă, site-ul cursdeguvernare.ro a publicat o scrisoare trimisă de la Bruxelles pe adresa MFE, relevantă în privința nivelului acestor discuții. Cum au decurs lucrurile, pe scurt: în luna ianuarie, reprezentanții Executivului român au prezentat, în cadrul unei întâlniri cu oficiali europeni, un pachet de negociere constând într-o listă de priorități sectorale ale fiecărui minister. Discuțiile au fost oprite, întrucât Comisia se aștepta la prezentarea unor „linii strategice“ bazată pe analize socio-economice, or, după cum aminteam mai sus, aceasta este o etapă încă nedepășită de Guvern.
La finalul lui februarie, MFE a retrimis pachetul de negociere, într-o formă aproape neschimbată, respinsă din nou de CE. Prin urmare, În 7 martie 2013, un înalt reprezentant al Comisiei i-a scris ministrului Fondurilor Europene că la prima întâlnire „toate ministerele au expus propriile lor nevoi sectoriale, fără a fi susținute de o viziune strategică (…) Din păcate, contribuția primită pe 19 februarie confirmă încă această primă analiză. Înșiră o listă de nevoi sectoriale, adresată serviciilor Comisiei, fără necesarul arbitraj preliminar, față de o viziune strategică de dezvoltare preliminară.
În aceste condiții, propunerea făcută de Guvernul României nu întrunește încă minimele condiții de calitate și credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare“. Potrivit unor surse din piață, întârzierile repetate, dar și neseriozitatea autorităților române în tratatarea acestei teme, pot avea drept consecință amânarea absorbției primelor fonduri structurale din următorul exercițiu financiar până în decembrie 2014.
Traininguri de zeci de milioane de euro
De vină pentru nerespectarea calendarului sperat este, o spun toți actorii implicați, slaba instruire a funcționarilor publici. În actualul cadru financiar, pregătirea acestora a fost asigurată prin două programe: POAT (Asistență tehnică) și PODCA (Dezvoltarea capacității administrative). Celor două programe le-au fost alocate prin fonduri structurale circa 380 de milioane de euro, din care până acum au fost făcute rambursări de aproape 83 de milioane de euro.   
Eficiența autorităților publice în gestionarea fondurilor este vizibilă și în rata de absorbție: deși cele două programe raportează cele mai bune ponderi din totalul celor șapte, acestea sunt, totuși, inexplicabil de reduse: în final, dacă nici instituțiile statului, aceleași care au contribuit la identificarea nevoilor de investiții și la structurarea sistemului de finanțări, nu reușesc să atragă banii publici, cum ar putea spera la indicatori mai fericiți ONG-urile sau micile firme din țară?

Ce spun actorii direct implicați

Oana Preda, director exe­cutiv Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Teoretic, ONG-urile, sindicatele, companiile sunt implicate în procesul decizional prin CIAP (Comitetul Interinstituțional pentru elaborarea Acordului de Parteneriat) și comitetele consultative de la nivelul ministerelor. Practic, însă, calitatea discuțiilor este extrem de scăzută, suntem încă la nivelul dezbaterilor pe regulamente, însă problemele de conținut, cu adevărat importante, nu și-au făcut încă loc pe agendă. Există senzația unor consultări de formă, iar mulți dintre colegii noștri spun că nu au de gând să-și mai piardă timpul deplasându-se degeaba la ministere.
Mihaela Toader, Directorul Direcției Programare din MFE
Probabil că funcționarilor din minister le lipsește o cul­tură reală a consultării, adevărul este că regulamentul de funcționare al CIAP (!) generează discuții infinite și nu reușim încă să depășim această etapă. În ce punct suntem acum? Să ne amintim că noi abia încheiem primul exercițiu multianual, nu avem prea multă experiență. Colegii noștri din alte state au avut mai multe ocazii să se dea cu capul de pereți, să învețe din greșeli. Bine, nimeni nu s-a lovit atât de rău ca noi. Problema noastră este că stăm foarte rău la capitolul administrație publică, la reformarea acestui sector.
Daniela Tarnovschi, manager proiect, Fundația Soros
Din iarnă nu am mai primit nicio invitație la Comitetul Consultativ de la Ministerul Muncii. Din informațiile noastre, comitetul practic nu mai există. Păcat, pentru că nevoile sunt mari. Până acum, prin POS DRU s-au finanțat calificări peste calificări, am ajuns o țară de supracalificați. Dar ca politici de ocupare, cele care contează cu adevărat în tot acest proces, ce face ANOFM-ul (Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă) din banii obținuți prin fonduri structurale este, din punctul nostru de vedere, complet ineficient și irelevant.

Sorin Iorga, preşedintele Pactului Regional de Ocupare  a Forţei de Muncă şi Incluziune Socială Bucureşti Ilfov
Suntem atât de întârziați… probabil că polonezii și-au terminat documentele de peste un an. Din păcate, noi vom plăti pentru aceste întârzieri, organizațiile direct implicate, pentru că, neavând timp de pregătire cu noile norme, vom face greșeli, vom fi penalizați și vom rambursa bani munciți.

Tudor Dorobanţu, secretar general al Federaţiei Agrostar 
Ce fac la noi autoritățile este să schimbe regulile permanent; de la o sesiune la alta ne trezim cu noi și noi regulamente. Se modifică permanent documente foarte importante, fără ca potențialii beneficiari să fie anunțați. Este absolut inadmisibil, cu atât mai mult cu cât pe POAT au fost mulți bani alocați pentru formare și vor mai fi. Nu este deloc bine ce se întâmplă.

Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România
În momentul de față, autoritățile locale încă nu au habar ce să facă. Cadrul instituțional s-a modificat încontinuu, ne confruntăm cu întârzieri masive, iar dacă lucrurile merg la fel în continuare, vă asigur că în noul exercițiu financiar mai mult ni se va lua decât ni se va da.

Eduard Petrescu, coordonatorul național al UNICEF
Este păcat că, în ciuda parcursului dificil pe care l-am avut în acești șapte ani, nu a fost realizat un manual al lecțiilor învățate, cu ajutorul căruia să evităm repetarea acelorași greșeli. Să ne amintim că nimeni nu a avut nimic de criticat la programul de dezvoltare pentru 2007-2013, era un document bine făcut, lăudabil chiar. Implementarea sa a fost, însă, teribilă. Iar astăzi, răspunsul ONG-urilor este brutal, sunt multe organizații mari care spun că nu au de gând să mai aplice vreodată la fonduri structurale.

Leonard Orban, fostul ministru al Afacerilor Europene
Din păcate, măsurile de consolidare financiară luate în ultimii ani au avut şi efecte negative, precum continuarea scăderii performanţei administraţiei publice româneşti. Comisia Europeană ne-a cerut deja o nouă strategie de îmbunătăţire a capacităţii administrative şi implementarea acestei strategii. Dacă până la sfârşitul lui 2016 această strategie nu va exista, şi lucrurile nu vor fi semnificativ îmbunătăţite, noi vom fi supuşi inclusiv riscului de a nu utiliza pe o perioadă, mai scurtă sau mai lungă, fondurile alocate României.