Moleculele de aminocianină sunt folosite deja în bioimagini ca și coloranți sintetici. Folosite în mod obișnuit în doze mici, pentru a detecta cancerul, rămân stabile în apă și sunt foarte bune în a se atașa de exteriorul celulelor, potrivit ScienceAlert.
Echipa de cercetare de la Universitatea Rice, Universitatea Texas A&M și Universitatea din Texas, afirmă că noua abordare reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de un alt tip de inginerie moleculară de eliminare a cancerului dezvoltată anterior, numită motorul de tip Feringa, care ar putea rupe și structurile celule problematice.
Vindecarea cancerului va fi mai realizabilă
„Este o generație cu totul nouă de mașini moleculare pe care le numim ciocane pneumatice moleculare”, spune chimistul James Tour de la Universitatea Rice.
„Acestea sunt de peste un milion de ori mai rapide în mișcarea lor mecanică decât fostele motoare de tip Feringa și pot fi activate cu lumină aproape de infraroșu, mai degrabă decât cu lumină vizibilă”.
Utilizarea luminii apropiate de infraroșu este importantă, deoarece le permite oamenilor de știință să pătrundă mai adânc în corp. Cancerul din oase și organe ar putea fi tratat fără o intervenție chirurgicală.
Metoda ciocanului pneumatic molecular a înregistrat o rată de 99% la distrugerea celulelor
În testele efectuate pe celule canceroase cultivate în laborator, metoda ciocanului pneumatic molecular a înregistrat o rată de 99% la distrugerea celulelor. Abordarea a fost testată și pe șoareci cu tumori melanom, iar jumătate dintre animale au fost vindecate.
Structura și proprietățile chimice ale moleculelor de aminocianină înseamnă că acestea rămân sincronizate cu stimulul potrivit, cum ar fi lumina aproape de infraroșu. Când sunt în mișcare, electronii din interiorul moleculelor formează ceea ce este cunoscut ca plasmoni, entități care vibrează în mod colectiv și care conduc mișcarea în întreaga moleculă.
„Ceea ce trebuie subliniat este că astfel am descoperit o altă explicație pentru modul în care aceste molecule pot funcționa”, a precizat chimistul Ciceron Ayala-Orozco de la Universitatea Rice.
„Pentru prima dată un plasmon molecular este utilizat în acest mod pentru a excita întreaga moleculă și pentru a produce efectiv acțiune mecanică, pentru a atinge un anumit obiectiv – în acest caz, ruperea membranei celulelor canceroase”.
Plasmonii au un braț pe o parte, ajutând la conectarea moleculelor de membranele celulelor canceroase, în timp ce mișcările vibrațiilor le despart. ”Acest studiu este despre o modalitate diferită de a trata cancerul folosind forțe mecanice la scară moleculară”, spune Ayala-Orozco.
