Criză, ne-criză, unul din cele mai sigure sectoare pentru creditare rămâne satul. Bănci și creditori nebancari au la sate portofolii de zeci și chiar sute de milioane de lei „fără pată“. Niciunul sau cel mult 1% din împrumuturile acordate au rămas neplătite. Respectul pentru ban, care trebuie neapărat investit, și nu cheltuit, dar și rușinea de „gura lumii“, au creat un profil de client „sigur“.
Un caz de manual este Cătălin Dumitrache din Gherghița, județul Prahova. A luat prima oară un credit de la fundația Centrul pentru Dezvoltare Economică (CDE),  în 2004, pentru extinderea unei sere și l-a rambursat doar în 7 luni. Avea atunci o seră în suprafață de 1.000 mp. Între 2005 și 2009 suprafața serei a crescut constant, la 8.000 mp cultivați cu legume. Dezvoltarea a făcut-o prin credite, cinci în total,  în valoare de 38.000 de dolari, fiecare restituit în mai puțin de un an.
Ținând cont că la aceste credite există și o perioadă de grație de circa 6 luni pe an, efortul lunar de plată implica plata unei rate de câteva mii de dolari lunar. A fost posibil, pentru că „pentru ei, orice sumă este foarte importantă: trebuie investită, și nu cheltuită, pentru că din acea investiție trăiesc: asta e marea diferență între zona rurală și cea urbană“, spune Anca Ciobanu, CEO good.bee Credit IFN specializată în finanțarea afacerilor mici din zona rurală. Alte instituții financiare care oferă credite pentru mediului rural sunt Patria Credit, ProCredit sau CEC Bank.
 Resimţind noile realităţi ale pieţei, în 2009, Cătălin Dumitrache  a renunțat la culturile de legume și a trecut la înlocuirea treptată cu flori, concomitent cu reducerea suprafeței de sere la 4.000 mp. Ca exemplu de diversificare a afacerii, Cătălin Dumitrache nu este însă cel mai interesant. Un alt client, inițial al CDE, și apoi al good.bee, din Potlogi, în apropiere de Târgoviște, a pornit cu o afacere agricolă și s-a extins cu un business în beauty. „Sunt clienți pe credite din 2002. Înainte de a lua împrumutul pentru coafor, în jurul a 7.000 de euro, a fost cel pentru tractor, de circa 50.000 de euro, contractat în 2004 și achitat în 2008“, spune Anca Ciobanu, adăugând că antreprenorii rurali preferă creditele în lei, cu plata dobânzii în avans.
Azi iau credit de tractor, mâine pentru un coafor
Împrumuturile din rural sunt mici. La Good.bee, de exemplu, media este de 6.500 de euro. Există şi credite mari, de 100.000 de euro, acordate  pe maximum șapte ani, şi mulţi antreprenori au pornit de la credite de 500 de dolari și au ajuns, treptat, la cifre de zeci de mii de euro. Majoritatea creditelor de la sate merg către agricultură, dar s-au dat împrumuturi și pentru service-uri auto sau pentru construcția de pensiuni și chiar amenajări de hoteluri.
Bankingul la sat este alfel decât la oraș, pentru că omenii din  mediul rural sunt de departe cel mai puțin solvabili, după stardardele clasice de analiză. Nu au adeverințe de salariu, de multe ori nici măcar acte pentru casele în care locuiesc. Doar primăria le poate da o dovadă scrisă prin care să confirme producția pe anul trecut, ca o garanție, pentru cei dispuși să-i împrumute, că își vor putea recupera creditul pe care vor să îl dea anul acesta.
„Până la 10.000 de euro, creditele nu sunt garantate de săteni. Cei care vor între 10.000 și 30.000 de euro pot garanta cu gajuri, iar de la 30.000 cerem ipoteci“, spune Anca Ciobanu. „Din păcate, creditarea către mediul rural înaintează greoi, din cauză că nu toate terenurile sunt trecute în cartea funciară. Este foarte greu să iei în garanție un teren din mediul rural, în condițiile în care nu are acte clare de proprietate. Cu toate acestea, potențiaul este imens. Să nu uităm că circa 60% din suprafața României este agricolă“, spune şi Anca Bidian, CEO al brokerului de credite Kiwi Finance.
Pentru a ajunge totuşi la clienţii din mediul rural, creditorii au conceput un model diferit de business, care îmbină două sisteme – creditarea de grup cu „village banking“, comunitatea fiind implicată direct – de la avizare și până la rambursarea creditului.
Model de banking sătesc
„Creăm grupuri informale, de maximum 60 de persoane, alcătuite din cei care doresc credit. Se alege prin vot secret un comitet de credit, format din persoanele în care comunitatea are cea mai mare încredere, cum ar fi directorul școlii sau preotul. Informația pe care o luăm de la ei ține de caracterul debitorului: cine este serios, cine nu, cine are experiență în afacerea respectivă“, spune Anca Ciobanu.
Comitetul este cel care dă verdictul cu privire la suma creditului. Una e suma pe care o cere solicitantul, alta este cea pe care o poate plăti. Deși este luat individual, creditul implică întrega comunitate: pentru un singur rău-platnic în sat, comunitatea pierde dreptul la credit. Metoda cu responsabilizarea comunităţii chiar funcţionează; de exemplu good.bee, la un portofoliu de credite de 40 de milioane de lei nu are niciun credit neplătit.
Pentru săteni orice sumă este foarte importantă: trebuie investită, și nu cheltuită, pentru că din acea investiție trăiesc. Anca Ciobanu, CEO good.bee