Guvernatorul BNR vrea ca băncile să îşi autolimiteze creditarea în valută. Dacă nu se ajunge la o înţelegere, împrumuturile în euro, dolari sau franci elveţieni ar putea fi stopate prin măsuri administrative.

Majorarea dobânzii de politică monetară cu 2,75% în nici jumătate de an nu a fost suficientă pentru a tempera inflaţia sau ritmul de creştere al creditelor pentru persoane fizice. Acestea din urmă au alimentat cererea şi, împlicit, inflaţia. Nici majorarea provizioanelor aferente creditelor în valută, operată de BNR în luna februarie a acestui an, nu a avut efectul scontat. Din contră, statisticile BNR pentru primele trei luni ale anului arată o accentuare a creditării în valută. Valoarea creditelor în valută contractate de persoanele fizice la sfârşitul trimestrului I din 2008, faţă de decembrie 2007, arată o creştere de 13,6%, în contextul în care creşterea faţă de martie 2007 a depăşit 58%.

Alăturând aceste cifre, tendinţa de creştere a presiunilor inflaţioniste, majorarea deficitului comercial şi a cererii agregate, guvernatorul băncii centrale a declarat război creditării în valută. „Ne gândim în continuare şi la alte măsuri de descurajare a creditelor în valută şi vizăm în acest sens o cooperare cu băncile comerciale“, a anunţat Mugur Isărescu, la nici două zile după ce Andreas Treichl, şeful Erste Bank şi preşedintele Consiliului de Supraveghere al BCR, a spus că susţine stoparea creditului de consum în valută şi că a reuşit să capteze atenţia guvernatorilor BNR şi ai Băncii Centrale Europene.

De bunăvoie sau siliţi de BNR

Deşi li se limitează piaţa, bancherii par a vorbi aceeaşi limbă cu Mugur Isărescu. Mulţi cred că frânarea împrumuturilor în alte monede decât cea locală este necesară, chiar dacă nu toţi stau la fel de bine cu lichidităţile în lei. „Noi am susţinut printre primii introducerea unor măsuri de frânare a creditării, încă de acum trei ani. Atâta timp cât se va ajunge la un consens în întregul sistem bancar, suntem încă susţinătorii acestei idei, chiar dacă avem alte condiţii de piaţă din punctul de vedere al lichidităţilor pe lei“, spune preşedintele Raiffeisen Bank, Steven von Groningen.

Preşedintele UniCredit Ţiriac, Răsvan Radu, spune la rândul său că băncile înţeleg riscul ridicat al acestor împrumuturi şi că „frânarea printr-o cooperare între bănci şi BNR este de preferat unei măsuri administrative luate de banca centrală, deoarece în cazul măsurilor administrative, băncile au găsit totdeauna portiţe de ocolire a normelor BNR“.

Mugur Isărescu a lăsat să se înţeleagă că a avut şi va mai avea discuţii cu bancherii pentru a hotărî cum îşi vor autolimita aceştia împrumuturile în euro, dolari sau franci. Analiştii din piaţă nu exclud însă nici posibilitatea impunerii unor măsuri administrative de către BNR, în cazul în care băncile comerciale nu ajung la o înţelegere. O nouă normă de creditare ar putea fi emisă în special din cauza lichidităţilor scăzute pe lei deţinute de băncile comerciale. Dacă ar fi să analizăm acest aspect, doar băncile foarte mari stau bine momentan la acest capitol, în special BCR şi CEC, primii susţinători ai măsurilor de restrângere a creditelor în valută. Băncile mici au majoritatea resurselor în valută, iar dobânzile crescute acordate la depozitele populaţiei arată nevoia de a atrage lei. În cazul acestora, renunţarea de bună-voie la creditarea în valută este puţin probabilă.

Măsuri posibile

Experienţa altor ţări care s-au confruntat cu creşterea prea rapidă a împrumuturilor în valută, atrăgându-şi retrogradări ale ratingului, arată că băncile centrale nu s-au ferit să ia măsuri dure. În cazul Poloniei, s-a luat decizia ca gradul de îndatorare pe individ să fie calculat în funcţie de dobânda creditului în moneda naţională. Deci, dacă un client se califică pentru un credit de 25.000 de lei cu dobândă de 10%, nu va putea primi decât această sumă, indiferent dacă optează să ia împrumutul în euro sau franci elveţieni. Practic, s-a limitat gradul de îndatorare în funcţie de condiţiile oferite la creditele în moneda naţională.

În cazul Croaţiei, banca centrală a decis ca ritmul de creştere a creditului în valută să nu depăşească un anumit procentaj pe fiecare bancă: 2% sau 5%. Rămâne de văzut ce decizie va adopta BNR, cu atât mai mult cu cât discuţiile la Asociaţia Română a Băncilor au început acum trei-patru luni, cererea de credite nu s-a domolit, iar concurenţa dintre bănci nici atât.

103-13247-06_rasvanradu_c_19.jpg«Există modalităţi de descurajare a creditului, dar cooperarea cu BNR este preferabilă.»
Răsvan Radu, preşedinte UniCredit Ţiriac

103-13248-06_stevenvongroninge1a78.jpg«Dacă există consens în sistem, susţinem ideea descurajării creditului în valută.»
Steven von Groningen, preşedinte Raiffeisen Bank

Capital – Editia nr. 19, data 14 mai 2008