Cei care fură sau distrug, fie că o fac direct, cu ranga, sau prin intermediul computerului, pentru distracţie sau din răutate, sunt tot infractori.

Săptămâna trecută, Bancpost a blocat câteva zeci de mii de carduri, după ce a observat mai multe tranzacţii suspecte în preajma Paştelui.

În urmă cu câteva luni, mai multe bănci anunţaseră atacuri de tip „phishing“; adică mai mulţi clienţi ai unei bănci primesc mesaje pe e-mail prin care li se cer date de identificare. Mesajul pare venit de la banca respectivă, dovada fiind chiar un site-clonă care poate fi accesat. Recent, un tânăr bancher, Sorin Popa, vicepreşedinte al BRD, a definit clar problema: marea problemă a băncilor o reprezintă acum fraudele, şi nu creditele neperformante. Chiar dacă în ultimii ani ritmul de creştere al creditării a fost spectaculos, pentru că şi veniturile au crescut în ritm înalt, la fel ca şi valoarea activelor, creditele neperformante nu reprezintă o problemă îngrijorătoare în România. Nici măcar criza creditelor ipotecare din SUA, care s-a dovedit contagioasă şi pentru bănci din Europa, nu a afectat direct sistemul bancar românesc. Problema fraudelor pare să devină însă serioasă. Poliţia îi poate prinde pe cei care fură din case sau din buzunare, dar e mult mai puţin pregătită să facă faţă noului tip de infracţionalitate. Băncile, grăbite să-şi mărească rapid cota de piaţă şi numărul de sucursale, constată acum că au fost nevoite să angajeze personal slab calificat, dacă nu cumva şi de-a dreptul infractori sau oameni dispuşi să devină complici.

La toate acestea se mai adaugă ceva: atitudinea opiniei publice faţă de infractorii cu „gulere albe“. Ştirile despre tinerii români care au spart sistemele de securitate ale unor firme sau instituţii din străinătate sunt privite aproape cu simpatie. Un cunoscut îmi povestea cu admiraţie despre un astfel de tânăr, pe care îl considera un fel de geniu. Şi de ce face aşa ceva, l-am întrebat, de ce îi place să producă pagube (mi-a spus că el nu fura nimic, doar distrugea). Ca să se distreze şi să le arate cât sunt de proşti, mi-a răspuns cunoştinţa mea. Cei care fură sau distrug, fie că o fac direct, cu ranga, sau prin intermediul computerului, pentru distracţie sau din răutate, sunt tot infractori. Indiferent cât ar fi de inteligenţi, hoţii sunt la fel.

Niciodată n-am primit mai multe înjurături şi reproşuri decât atunci când am scris un text despre un hacker din Arad, depistat de FBI, care distrugea nu ştiu ce baze de date, despre care am spus că el, indiferent cât de liniştit şi deştept ar fi, este totuşi un infractor, dacă a furat sau a cauzat pagube cu ajutorul calculatorului.
Cei care fură acum sau vor să fure din carduri sunt tot tinerii noştri supradotaţi. Clanul Cămătarilor sau al Duduienilor nu se pricepe la aşa ceva; aceştia au alte mijloace, dar, de fapt, acelaşi scop. Atitudinea celor din jur şi convingerea lor că sunt atât de deştepţi încât nimeni nu-i poate prinde, toate acestea îi pot distruge viaţa unui astfel de tânăr care devine infractor.

Capital – Editia nr. 19, data 14 mai 2008