Evenimente Abonamente Comunicate
CITEŞTE ŞI

The Economist

THE ECONOMIST Banii: despre originea speciilor

Autor: | | 13 Comentarii | 4527 Vizualizari

Banii reprezintă piatra de temelie a economiei. Ajută statele să strângă impozitele necesare finanțării bunului public și le permite producătorilor să își îmbunătățească marfa reinvestind sumele obținute din comerț; și totuși, originea lor rămâne un mister.

Unii spun că banii nu ar putea exista în afara actualului sistem statal. Alţii sunt de părere că nu au nimic de-a face unele cu altele, că banii ar fi apărut indiferent de modul de organizare al societăţii. Este o dezbatere de când lumea, care ne poate ajuta să pricepem mai bine problemele monetare cu care se confruntă economia actuală. Banii îndeplinesc trei funcţii de bază. În primul rând, trebuie să reprezinte un mijloc de schimb, uşor de folosit pentru achiziţia de bunuri şi servicii. Apoi, trebuie să înmagazineze o anumită valoare, astfel încât să poată fi puşi deoparte, pentru a putea fi lesne utilizaţi în orice moment. Nu în ultimul rând, trebuie să reprezinte o unitate de măsură. Multe alte lucruri pot înfăptui cele trei funcţii. Ceaiul, sarea sau vitele au îndeplinit, de-a lungul timpului, rolul actual al banilor. În închisorile britanice, deţinuţii folosesc în acest scop pliculeţele cu gel de duş sau şiragurile de mătănii. Banii sunt menţionaţi de acum câteva milenii. În jurul anului 650 î.e.n., în Lidia (acum o regiune din vestul Turciei), se fabricau monede din electrum, un aliaj de aur şi argint. Primele bancnote au apărut în China în preajma anului 1.000, în timp ce aztecii au folosit boabele de cafea ca unitate monetară până prin secolul al XII-lea. Ce nu reuşim să înţelegem este cum s-a ajuns la această convenţie. Moneda, alternativă la troc În 1892, economistul Karl Menger a pus bazele unei şcoli interesante de gândire. Potrivit preceptelor sale, monetizarea economiei a apărut în momentul în care comunităţile au depăşit stadiul de agricultură de subzistenţă şi au început să se specializeze. Un mare salt înainte, care impunea însă apariţia comerţului. Problema este că pieţele care funcţionează pe bază de troc avansează foarte greu: trebuie să cauţi în stânga şi-n dreapta exact acea persoană care are ce vrei tu şi vrea ce ai tu. Aşadar, banii ar fi apărut din dorinţa de a scădea costurile schimbului în natură şi s-au dezvoltat din încercare în încercare. În primul rând, era nevoie ca produsul folosit pe post de monedă să nu se devalorizeze odată cumpărat sau vândut. Aşadar, hainele, de pildă, nu puteau fi folosite în acest scop - nimeni nu aprecia o bluză la mâna a doua la aceeaşi valoare cu una nouă. În schimb, produsele mobile, rezistente în timp (ceea ce elimină din calcul fructele şi legumele, de exemplu) şi divizibile în unităţi mai mici se pretau foarte bine funcţiei monetare. Menger numea acest complex de caracteristici necesare „vandabilitate“. Aşa s-a ajuns la utilizarea condimentelor şi a cochiliilor de scoici pe post de bani. Atenţie, s-a ajuns aici fără nicio intervenţie guvernamentală. Prin urmare, originea banilor s-ar regăsi în tentativele de reducere a costurilor presupuse de troc, monedele alese fiind cele care reduceau la minimum aceste cheltuieli. Teoria lui Menger este foarte utilă în primul rând pentru a înţelege apariţia monedelor informale, cum sunt cele utilizate şi astăzi de deţinuţi. Are însă câteva hibe majore, scoase în evidenţă de Charles Goodhart, de la London School of Economics, într-un studiu publicat în 1998. În acest sens, cercetătorul dă exemplul utilizării pe scară largă a metalelor preţioase pe post de monedă. Un adept al teoriei lui Menger ar explica această preferinţă prin faptul că metalele sunt rezistente, mobile şi divizibile, ceea ce le face unităţi de schimb ideale. Doar că, aşa cum sublinia domnul Goodhart, să evaluezi bucăţi de metale brute este extrem de dificil, ceea ce creşte costurile utilizării lor în comerţ - în final, este mult mai simplu să apreciezi valoarea unei pungi cu sare sau a unei vaci. Prin urmare, popularitatea metalelor brute contrazice testul „vandabilităţii“ lui Menger. Această dilemă explică şi de ce banii din metal au circulat sub formă de monede, nu de bucăţi brute, fiecare monedă conţinând o cantitate anume de metal. Este cunoscut însă că, în istorie, monetăria nu a reprezentat o iniţiativă a mediului privat, care dorea să reducă astfel costul trocului, ci o operaţiune guvernamentală. Intervenţia statului, nu a negustorilor, a impus funcţionarea monedelor de metal. Aşa s-a ivit o nouă teorie, menită să justifice rolul masiv al statului în apariţia banilor - „teoria cartalistă“, după cum o denumeşte domnul Goodhart. Componenta fiscală a guvernelor era foarte motivată să renunţe la economiile pe bază de troc. Banii aveau avantajul de a permite măsurarea veniturilor şi cheltuielilor, care puteau fi astfel impozitate. În plus, buzunarul statului se îngroşa şi datorită seniorajului - diferenţa dintre costul emisiunii monetare şi valoarea nominală a acesteia. Era firesc astfel ca, din raţiuni fiscale, statul să-şi îndepărteze economia de modelul trocului. Pentru a verifica aceste teorii care se bat cap în cap, domnul Goodhart a aruncat un ochi în cărţile de istorie. Și-a ales două epoci: colapsul imperiului roman, pe de o parte, şi o perioadă din secolul al X-lea în care guvernul japonez a renunţat la baterea monedei, pe de alta. Și a arătat că, dacă originea banilor ar fi fost exclusit privată, cele două evenimente nu ar fi transmis unde de şoc la nivel monetar. În schimb, după prăbuşirea Romei, negustorii au recurs din nou la troc, iar japonezii au trecut la folosirea boabelor de orez pe post de monede. Fără îndoială, deci, că există o legătură evidentă între bani şi puterea fiscală. Lupta pentru supravieţuire Trăgând linie, s-ar părea, deci, că doar banii informali au rădăcini în mediul privat. Și aici trebuie făcută o paranteză: banii informali pot fi folosiţi la o scară imensă. Niciun guvern din lume nu impune dolarul ca monedă de rezervă la nivel global. Pur şi simplu, a devenit atât de popular în afara Americii pentru că s-a dovedit cea mai bună opţiune pentru tranzacţiile internaţionale. Fără îndoială că, în momentul în care va apărea un competitor veritabil, companiile şi guvernele, deopotrivă, vor alege noua variantă. Yuanul chinezesc nu este încă acceptat universal şi este afectat de inflaţia galopantă, ceea ce-i reduce utilitatea. Totuşi, schimbarea monedei de rezervă globale este doar o chestiune de timp.   Celălalt competitor al dolarului, euro, are probleme endemice. Euro nu a apărut din vreo iniţiativă privată. Nu se supune nici teoriei chartaliste, întrucât nu este sprijinit de un stat-naţiune. Cu alte cuvinte, îi lipseşte o fundaţie solidă, ceea ce îl face cumva neadecvat atât la nivelul statelor, cât şi al pieţelor. În studiul său, publicat cu un an înainte de introducerea euro, domnul Goodhart face o profeţie, atrăgând atenţia asupra posibilităţii „unui divorţ violent între autorităţile fiscale şi cele monetare“. Moment de care, spunea el, cartaliştii se tem că „va antrena consecinţe nemaivăzute“. Free Exchange este comentariul pe teme de fiscalitate al revistei britanice The Economist

Pagina 1 din 2
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Printeaza

Alte articole

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

EVZ

Doctorul Zilei

Cancan

Animal Zoo

EVZ Monden

DCNews

Stirile Kanal D

AutoBild

Economica.net

Agrointeligenta

StiriDiaspora.ro

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.