Recent, guvernatorul Bancii Nationale si ministrul finantelor au anuntat ca Guvernul are un plan de lupta impotriva inflatiei. Cei doi spuneau ca masurile antiinflationiste vor aduce si o serie de surprize. Chiar daca responsabilii guvernamentali au dorit sa anunte planul intr-un mod spectaculos, deja de la Palatul Victoria au aparut primele declaratii.
Astfel, surse care au dorit sa-si pastreze anonimatul au declarat ca pachetul de masuri destinate reducerii inflatiei se bazeaza pe patru elemente importante. Primul este controlul arieratelor, adica al platilor intarziate din economie. Al doilea se refera la monitorizarea preturilor reglementate si a celor libere. Al treilea este monitorizarea politicii salariale. Si, in fine, al patrulea element este supravegherea pietei valutare.
La prima vedere se poate constata un lucru. Pachetul de masuri prin care se doreste micsorarea inflatiei este extrem de eterogen. Pe de o parte avem de-a face cu masuri reformiste, cum sunt micsorarea blocajului financiar si punerea in acord a salariilor cu productivitatea muncii. Pe de alta parte, guvernul Nastase aduce aminte de vremea guvernului Vacaroiu. Atunci s-a reusit obtinerea unei cresteri economice pe baza monitorizarii preturilor si a supravegherii cursului de schimb. Este usor de ghicit ce se ascunde in spatele unor termeni cum sunt „monitorizare atenta” sau „supraveghere”. Mai pe intelesul tuturor, aceste cuvinte ar trebui spuse in felul urmator: control al preturilor si tinerea in frau a cursului de schimb. Este foarte posibil ca actualul guvern sa se gandeasca sa foloseasca asa-numite parghii administrative.
Guvernul stie bine ca daca poate controla preturile la utilitatile publice (energie, gaze naturale, carburanti) si daca poate incetini devalorizarea monedei nationale, atunci are sanse sa castige pariul cu inflatia. In ceea ce priveste cursul de schimb, Banca Nationala are o rezerva valutara suficienta pentru a tine dolarul in frau. Marea problema este ca o astfel de decizie ar defavoriza exporturile care, sa nu uitam, au adus anul trecut cresterea economica.
Masura controlului preturilor are riscurile ei. Ea incurajeaza dezvoltarea beneficiarilor, dar, in acelasi timp, poate aduce mari neplaceri furnizorilor de utilitati. Si nu numai acestora, ci si bancilor care, potential, ar putea fi obligate sa sustina pierderile ascunse ale companiilor din domeniul utilitatilor publice.