Condiţiile pentru amânarea la plată a datoriilor fiscale sunt similare cu cele pentru un credit bancar, dar dobânda este mult mai mare. Astfel, doar foarte puţine firme – cu datorii mari, respinse de bănci şi cele care vor putea să aducă garanţii – vor recurge, în disperare, la înlesniri, riscând să transforme aparentul beneficiu într-un cadou periculos.

Din totalul de peste 50 de mii de firme, inventariate de Ministerul de Finanţe ca fiind „curate“ înainte de  declanşarea crizei financiare – pentru care momentul zero a fost identificat cu 30 septembrie 2008 -, foarte puţine vor apela la măsura de amânare la plată a datoriilor bugetare, consideră oamenii de afaceri şi consultanţii fiscali.

Iniţiativa Guvernului a fost aprobată după ce, mai bine de şase luni, mediul de afaceri a ridicat problema eşalonării şi chiar a scutirii de datorii în discuţiile privitoare la planul anticriză. Pe măsură ce încasările la buget au scăzut, odată cu reducerea activităţii economice (cu peste 6% în primul semestru din 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut), Executivul a evitat să dea curs acestei solicitări. Actuala prevedere, promovată prin ordonanţă de urgenţă, protejează însă destul de mult bugetul de eventuale pierderi. În acelaşi timp, Guvernul nu putea risca să acorde vreo scutire la plată, atâta timp cât o asemenea decizie este considerată ajutor de stat şi ar fi avut nevoie de acceptul Comisiei Europene.

Cu toate acestea, statul ar putea să cedeze din venituri în cazul în care firmele care vor primi înlesniri vor intra în blocaj total. Oarecum asigurat că nu îşi va diminua simţitor încasările din cauza acestei măsuri, Guvernul a reuşit să bifeze încă o măsură „anticriză“ şi să arate mediului de afaceri că a îndeplinit aproape toate propunerile anunţate la începutul anului.

Măsură populistă

La o privire mai atentă însă, cadoul oferit firmelor aflate în dificultate financiară este aproape inutil. Condiţiile sunt aceleaşi ca în cazul unui credit luat de la o bancă, în timp ce dobânda anuală este de 36,5% pe an, cu mult mai mare decât la un credit bancar. În această situaţie, un calcul simplu arată că orice companie care mai dispune de bunuri pentru a garanta cu ele va prefera dobânda mai mică a băncilor. Atât oamenii de afaceri, cât şi experţii în fiscalitate apreciază că facilitatea este un praf aruncat în ochii firmelor.

„Pentru a beneficia de această facilitate, contribuabilul se împrumută la stat cu o dobândă de 36,5% pe an aducând garanţii egale în valoare. În cazul în care s-ar împrumuta de la bancă, cu siguranţă dobânzile ar fi mai mici de 36,5% pe an. Dacă există bunuri libere de sarcini, disponibile pentru a fi puse drept garanţie, de ce ar alege cineva varianta de creditare cea mai scumpă? Este o întrebare la care încă nu am găsit răspunsul“, spune Ruxandra Jianu, partner Biriş Goran Consulting. Aceasta crede că ideea este lăudabilă, întrucât societăţile comerciale chiar au nevoie de spriin, numai că modul în care a fost reglementată îi anulează potenţialele efecte pozitive. „Această dobândă este mai mare decât majoritatea celor practicate de bănci. Dacă ţinem cont şi de celelalte costuri (pentru depunerea garanţiilor n.r.) rezultă că este mult mai indicat ca firmele să apeleze la un credit bancar. În plus, creditul poate fi rambursat eşalonat, pe o perioadă mai mare de şase luni“, precizează Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

Cine are nevoie de stat?

167-33235-0607_euro_28.jpgTotuşi, vor exista şi firme care vor avea nevoie de ajutorul statului. Numai că acestea vor trebui să aibă fie posibilitatea de a obţine o scrisoare de garanţie bancară, ceea ce este destul de puţin probabil, fie de a gaja bunuri în favoarea Ministerului de Finanţe.

„O astfel de măsură va fi disponibilă pentru un număr redus de contribuabili, cei care dispun de bunuri libere de sarcini. Este evident că, de exemplu, pentru cea mai mare parte dintre dezvoltatorii imobiliari (unii dintre cei mai afectaţi de actuala criză financiară), această măsură nu va fi aplicabilă. Şi aceasta deoarece proprietăţile lor sunt deja ipotecate în favoarea băncilor creditoare“, arată Ruxandra Jianu.

Măsura poate fi avantajoasă, în opinia Luminiţei Ristea, partner Nexia România, numai pentru companiile foarte mari, în timp ce companiile medii şi mici, cel mai probabil, nu vor apela la această facilitate, deoarece nu pot constitui garanţiile solicitate de stat.

Astfel, firmele cu datorii mari la buget şi care deţin active ar putea ajunge să ia credit scump de la stat, este de părere şi Sorin Istrate, impactul măsurii fiind însă unul pe termen scurt şi cu o mare doză de risc. Singurul avantaj evident rămâne doar suspendarea sau amânarea executării silite.

„Acestor firme, dacă îşi plătesc în continuare obligaţiile lunare către stat, timp de şase luni, le amânăm executarea silită. Nu le iertăm de datorii, Guvernul României nu este Moş Crăciun. Penalităţile la datoriile pe care le au curg în continuare, ele vor trebui să-şi plătească aceste datorii, doar că astăzi nu le executăm silit“, a sintetizat premierul Emil Boc scopul actului normativ.

Perioada de graţie de şase luni poate fi insuficientă pentru redresarea firmei, consideră Sorin Istrate. „Luând în calcul condiţiile, consider că va avea un efect de bumerang, atât asupra contribuabilului, cât şi asupra bugetului. Astfel, contribuabilii datorează în continuare penalităţi şi, mai mult, trebuie să angajeze costuri suplimentare pentru constituirea de garanţii care trebuie să acopere valoarea debitelor neachitate şi a majorărilor de intârziere. În acest caz, după şase luni, contribuabilul va plăti o sumă mult mai mare decât cea iniţială“, spune acesta.

Cauzele acumulării datoriilor

Odată cu declanşarea crizei financiare, companiile au acumulat datorii la buget pentru că volumul afacerilor s-a redus pe baza scăderii consumului, ceea ce a generat imediat o lipsă de lichidităţi, iar decontările între partenerii de afaceri s-au făcut la termene mult mai mari decât cele prevăzute în contracte. Pe de altă parte, înainte de criză, marea majoritate a companiilor s-au angajat în proiecte de investiţii, în dezvoltări de noi businessuri bazate pe o creştere preconizată a afacerilor, iar ulterior au intrat într-un  blocaj. Şi investiţiile private ale antreprenorilor au generat acumularea de datorii la companiile pe care aceştia le deţin, mai arată Istrate, deoarece o mare parte din capitalul circulant al acestora a fost imobilizat în proiecte care s-au dovedit mai puţin inspirate.

La rândul său, statul a agravat criza de lichidităţi. Firmele care lucrează cu statul au pierdut sau şi-au întrerupt comenzile şi licitaţiile după schimbarea guvernului. Rambursarea cu întârziere sau chiar nerambursarea taxei pe valoarea adăugată a fost alt factor care a grevat puternic bugetele companiilor. „Lipsa de numerar a fost acutizată de cvasistoparea finanţărilor pentru capitalul rulant al companiilor, de sistemul defectuos de rambursare a TVA şi, bineînţeles, în cele din urmă,  de încetinirea generalizată a motoarelor economiei“, explică Ana Maria Miron, partner NNDKP Consultanţă Fiscală.

Măsura de amânare la plată a datoriilor bugetare va afecta şi încasările bugetare. Suma maximă, estimată de Finanţe că ar putea fi lăsată la îndemâna companiilor, este de 1,4 miliarde de lei. În cazul în care statul va avea pierderi de încasări prea mari, tot firmele vor avea de suferit, pentru că eventualele măsuri de redresare vor însemna controale înteţite sau creşterea fiscalităţii.

De-a lungul timpului, înlesnirile la pla­tă, fie prin eşalonări şi amânări, fie prin scutiri, au generat multe probleme, atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru buget. Atunci când s-au dat facilităţi a avut loc o distorsionare la nivel concurenţial, arată Ana Maria Miron, firmele bun-platnice au fost vădit dezavantajate faţă de datornice, pentru că ulterior au primit reeşalonări, de regulă însoţite de iertarea de majorări de întârziere.

Criterii

167-33234-0607_clock_28.jpgFirmele trebuie să facă o cerere pentru amânarea la plată a obligaţiilor datorate şi neachitate în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii

Cererea trebuie să precizeze perioada pentru care se solicită amânarea, fără să fie mai mare de 6 luni şi să nu depăşească data de 20 decembrie a anului în care se acordă respec­ti­va facili­tate

Condiţiile cumulative pentru acordare: firma să nu fi avut datorii la 30 septembrie 2008; să fi depus toate declaraţiile fiscale; să nu fi avut fapte înscrise în cazierul fiscal; să nu fi intrat în insolvenţă

Firmele trebuie să prezinte scrisori de garanţie bancară şi/sau să garanteze cu bunuri libere de orice sarcini

56.000 de companii au acumulat datorii restante la buget după data de 30 septembrie 2008, reprezentând 1,4 miliarde de lei, potrivit datelor Minis­terului de Finanţe

Nu este vorba nici de cadouri, nici de amnistie fiscală, este vorba de a putea ajuta firmele care astăzi sunt în prag de executare silită, în prag de închidere, în prag de a trimite oamenii în şomaj.
Emil Boc, premierul României

Sprijinim firmele care au intrat în dificultate ca urmare a crizei. Câte beneficiază? Am răspuns că şi 100 dacă beneficiază, este un sprijin, că au fost afectate de criză. Poate cele 100 de firme au mii de salariaţi.
Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor

Dobânda Finanţelor este mai mare ca orice dobândă bancară. Şi dacă am garanţii imobiliare, orice bancă îmi dă. Nimeni nu va cere aşa ceva de bunăvoie, că nu îi foloseşte la nimic.
Cezar Corâci, preşedinte UGIR 1903

E greu de crezut că măsura va fi utilizată pe scară largă. Sigur, este important de ştiut că există o alternativă de finanţare – chiar si la costuri uriaşe şi condiţii grele – fără ameninţarea executării silite.
Ana Maria Miron, partner NNDKP

Preţul amânării datoriilor

Procedura şi costurile pentru scrisoarea de garanţie şi ipotecarea activelor sunt greoaie şi se justifică doar dacă datoriile sunt mari şi nu există alte soluţii, explică Sorin Istrate, managing partner Contexpert

– Scrisoarea de garanţie bancară necesită o documentaţie similară acordării unui credit, verificându-se bonitatea firmei.

– Pentru scrisoarea de garanţie este nevoie de garanţii echivalente cu sumele pentru care aceasta este emisă.

– Garanţiile pot fi constituite fie asupra unor depozite colaterale, fie printr-o  ipotecă asupra bunurilor companiei sau ale asociaţilor.

– Garantarea cu un depozit colateral înseamnă că sumele din depozit devin indisponibile pe perioada pentru care e emisă scrisoarea (cu o dobândă bancară modică).

– Garantarea cu bunuri imobile înseamnă costuri cu evaluarea şi cu întocmirea contractului de ipotecă şi înscrierea dreptului băncii asupra bunurilor (1.500-3.000 lei).

– Emiterea scrisorii de garanţie înseamnă comisioane de acordare (în medie, între 1-3% pe an din valoarea garantată, dar nu mai puţin de 50 – 250 euro).

– La toate acestea, se adaugă dobânda ce­rută de Finanţe, de 36,5% pe an, mult peste media dobânzilor bancare

Te-ar putea interesa și: