Deşi protestează împotriva reducerii cheltuielilor bugetare, sindicaliştii din sistemul public care au decis să înceteze lucrul vor ajuta, de fapt, la strângerea curelei.

Luni, 31 mai. Vor intra în grevă generală pe termen nelimitat peste 400.000 de lucrători din educaţie, administraţie publică şi sănătate. Lor li se vor alătura, în aceeaşi zi sau la o zi diferenţă, greve de solidaritate în companiile de transport sau în alte zone ale sistemului public, dar şi în unele companii private. Conform legii, aceste din urmă acţiuni vor dura numai o zi.

„Suntem împotriva măsurilor de au­steritate adoptate de Guvern, care vor duce la acutizarea crizei în anul ce urmează. În 2011, vor scădea din nou salariile şi vor creşte taxele. Dacă astăzi sunt afectate 15-16 milioane de oameni, la anul vor fi afectaţi toţi“, explică Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, motivul pentru care o bună parte a aparatului de stat urmează să devină inactivă pe termen nedefinit.

Cine şi ce pierde?

Scopul declarat al acţiunilor de protest este să-i facă pe guvernanţi să se răzgândească în ceea ce priveşte modalitatea de reducere a deficitului bugetar. Dar efectele grevei nu vor fi suportate decât tangenţial de politicieni, cei afectaţi cu adevărat fiind oamenii de rând. De la contribuabilii care nu vor putea să obţină documentele de care au nevoie sau să-şi achite taxele şi impozitele până la elevii şi studenţii care vor găsi închise porţile instituţiilor de învăţământ. Şi de la călătorii care nu vor mai avea cu ce să ajungă la destinaţie până la cei care nu vor beneficia de asistenţă medicală.

Vor fi, desigur, şi pierderi financiare, mai ales din cauza încetării lucrului în companiile publice de transport. Reducerea cu două treimi a activităţii ar putea însemna încasări mai mici cu 0,5-0,6 milioane de euro pe zi la Tarom, cu 0,6-0,7 milioane de euro pe zi la CFR, cu 150.000 de euro pe zi la RATB şi cu 70.000 de euro pe zi la Metrorex. Nici întârzierile în colectarea de venituri la buget nu vor cădea tocmai bine.

Însă aceste sume sunt un mizilic pe lângă economiile pe care le va face bugetul public ca urmare a protestelor sindicale. „Țin să le reamintesc sindi­caliştilor că pe perioada grevei nu sunt plătite salarii“, punctează ministrul muncii, Mihai Şeitan.

Economii neaşteptate

213-52547-04_lacat_shutterstock_21.jpgÎn consecinţă, presupunând că numai jumătate din cei 226.000 de angajaţi din administraţia publică, ordinea publică şi apărare vor înceta lucrul, statul va fi scutit de lefuri de circa patru milioane de euro pe zi. În cazul educaţiei, unde se aşteaptă o participare efectivă la grevă de circa trei sferturi din salariaţi, economia din neplata salariilor ar putea ajunge la 7,5 milioane de euro pe zi. Şi în sănătate, unde ar putea înceta să muncească circa un sfert din cei 330.000 de angajaţi ai sistemului public, bugetul ar fi scutit de aproape două milioane de euro pe zi.

Şi salariile greviştilor din domeniul transporturilor vor fi diminuate, astfel încât statul ar putea economisi cam un milion de euro pe zi. În plus, dacă rămân nemişcate, avioanele, trenurile sau autobuzele nu mai consumă combustibil sau energie electrică şi, astfel, scad cheltuielile companiilor respective cu câteva sute de mii de euro zilnic. Faptul că pe perioada încetării lucrului în instituţiile publice se vor folosi mai puţin energia electrică, apa sau consumabilele nu poate fi trecut nici el cu vederea. Una peste alta, se pare că, cel puţin pe termen scurt, în loc să-i deranjeze, greva le va conveni de minune celor de la Palatul Victoria.

De ce sunt calmi guvernanţii

– Dacă ar intra în grevă toţi bugetarii (luându-i în calcul şi pe cei din sistemul de siguranţă naţională), statul ar economisi 25 de milioane de euro pe zi prin neplata salariilor. Un scenariu absurd şi ironic în acelaşi timp: dacă protestul ar dura până la sfârşitul lui iulie, s-ar strânge suficienţi bani pentru a nu mai fi nevoie de scăderea lefurilor.

– Greva din companiile publice de transport ar aduce, la rândul ei, câştig, şi nu pierderi, având în vedere că avem de-a face cu activităţi subvenţionate. La metrou, de exemplu, numai lefurile neplătite protestatarilor ar depăşi în valoare încasările din vânzări de cartele. O situaţie similară se întâlneşte şi la CFR.