Pentru Romania si Bulgaria UE va aloca mai putine fonduri structurale, chiar daca negocierile vor fi finalizate cu succes.Negocierea dosarului agricol va fi cu siguranta una dintre cele mai dificile sarcini ale Guvernului. Din acest dosar a fost inchis in 2001 capitolul referitor la piscicultura, insa greul de abia acum incepe. Teoretic, este posibil ca pana la sfarsitul anului viitor sa fie finalizate negocierile asupra intregului dosar agricol, insa aceasta este o viziune optimista. Din experienta celor zece state care vor adera anul viitor la UE, aceste negocieri s-au dovedit a fi cele mai sensibile, pentru ca implica sume comunitare importante.In schimb, capitolele care nu implica angajamente financiare, acordarea de subventii sau stabilirea unor cote de productie se vor inchide mai repede. De exemplu, componentele esentiale ale capitolului principal al agriculturii, partea de siguranta alimentara, sanitar-veterinara si fito-sanitara, sunt deja demarate. Perioada de tranzitie pentru industria alimentara si implementarea aquis-ului comunitar vor fi stabilite in vara anului viitor.Partea de agricultura propriu-zisa presupune acordarea de fonduri structurale consistente din partea Uniunii Europene. Din totalul fondurilor structurale comunitare, 40 – 50% sunt destinate sprijinirii sectorului agricol din tarile comunitare. Pentru gestionarea acestor fonduri importante este necesara infiintarea la nivel national a Agentiei de plati structurale, institutie asemanatoare cu Agentia Sapard. „Agentia de plati structurale va putea fi creata si pe structura actuala a Agentiei Sapard”, declara secretarul de stat in Ministerul Agriculturii si Mediului, Valeriu Steriu.Rolul Agentiei de plati este de a prelua din fondurile comunitare sumele necesare pentru sustinerea politicii agricole, prin acordarea de sprijin direct fermierilor, iar pilonul al doilea il constituie finantarea programului de dezvoltare rurala. Acest mecanism este intr-o continua schimbare, chiar in cadrul Uniunii Europene, iar derogari de la termenul stabilit pentru implementarea acestuia nu se acorda. Crearea acestei institutii este costisitoare si va fi suportata in cea mai mare masura de statul roman. Analisti din Marea Britanie au calculat ca pentru fiecare 100 de euro destinati sprijinirii fermierilor, patru euro sunt inghititi de structura birocratica ce se ocupa cu supravegherea modului in care sunt cheltuiti acesti bani. Insa importanta acestei institutii este foarte mare, intrucat erorile de administrare a fondurilor comunitare poate conduce la obligatia de a returna sume de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de euro.Cel mai spectaculos aspect al dosarului de negociere agricola il reprezinta partea in care se vor stabili cotele de productie. Practica a demonstrat ca sunt acceptate foarte greu majorari ale acestor cote. De exemplu, Greciei, care este de 15 ani membra a UE, i s-a acceptat majorarea cotei pentru productia de lapte, insa masura va intra in vigoare deabia din 2005. Cotele sunt stabilite pentru unele produse considerate sensibile si pentru care se acorda subventii in vederea evitarii crizelor de supraproductie. Negocierea cotelor are loc pe baza productiilor medii obtinute in anii trecuti. La acest capitol, Romania porneste cu un handicap datorat perioadei secetoase care a redus substantial productiile. „In nici un caz nu se accepta discutii care sa ia in calcul potentialul agricol”, spune Valeriu Steriu. Din experienta celor zece state care vor adera inaintea noastra s-a constatat ca unele dintre ele nu au insistat pe obtinerea unor cote foarte mari. Aceasta din cauza ca subventiile sunt alocate de la bugetul de stat, urmand ca la sfarsitul anului fiscal sa fie primite de la bugetul comunitar. Aceasta practica plafoneaza subventiile agricole, sume prea mari riscand sa dezechilibreze echilibrul bugetar. Nu sunt impuse restrictii ale nivelelor recoltelor pentru toate produsele agricole. Cele pentru care nu se acorda subventii nu sunt restrictionate. De exemplu, cultura cartofului sau culturile ecologice sau organice. Aici se poate produce orice cantitate, in functie de nivelul cererii.Cele mai mari dificultati le va intampina Romania cand se vor discuta cotele pentru zootehnie. Aici sunt foarte putine unitati comerciale productive, iar decalajul fata de statele membre ale UE este enorm. socul pe are il vor resimti fermierii in cadrul procesului de aderare va fi foarte puternic, in ciuda unui program care prevede informarea taranilor asupra impactului pe care il presupune intrarea intr-o piata concurentiala. Pentru a ne face o imagine asupra marimii fondurilor care se spera ca vor fi alocate Romaniei, trebuie tinut cont de faptul ca Sapard, care este un program de preaderare, se ridica la doua miliarde de euro. Din acestea, un miliard de euro a fost alocat de UE, 300 de milioane reprezinta partea guvernului roman, iar 700 de milioane de euro sunt contributii ale sectorului privat, beneficiar al finantarilor. Iar crearea Agentiei Sapard a durat mult mai mult decat se preconiza la inceput, finantarile Sapard fiind intarziate cu doi ani. tinand cont de aceasta experienta este greu de presupus ca implementarea unui sistem institutional mult mai mare decat Sapard va fi realizat la termenele avansate astazi.Ce negociem cu Uniunea Europeana· Cel mai dificil capitol al negocierilor in dosarul agricol se va referi la stabilirea cotelor de productie pentru majoritatea produselor agricole.· Cota de productie stabileste si nivelul subventiei care poate fi acordata din fondurile structurale comunitare.· Primele discutii dintre UE si Romania care se vor incheia mai usor sunt cele care nu implica programe de finantare.· Impunerea standardelor de calitate la normele UE va fi deosebit de dificil de realizat, pentru aceasta fiind necesara alocarea de fonduri importante. · Pana in prezent nu s-a reusit impunerea unor norme stricte pentru calitatea produselor agricole, controlul productiei agricole fiind inexistent la noi, cu exceptia unitatilor care au licenta de export in UE.