Momente dificile pentru Mihaela Rădulescu! Vedeta spune că a muncit până i-a pocnit capul

Mihaela Rădulescu a fost întrebată într-un interviu oferit pentru libertatea.ro despre propunerea de a intra în echipa de la Masked Singer.

„Mi s-a părut foarte interesantă propunerea. Mie îmi place să muncesc și nu aș refuza. Toată lumea s-a mirat că am acceptat Ferma, dar pentru mine este tot o muncă în televiziune. Nu cred că are foarte mare importanță că te îmbraci în rochie de seară sau că îți pui bocanci prin noroaie, adică tot meseria aia o faci. Am fost foarte fericită că, Slavă Domnului, noi filmăm ceva după tot ce am trăit toți stând pe acasă și fără să filmăm ceva”, a spus Mihaela Rădulescu pentru sursa menționată.

Calitățile care o recomandă în rolul de detectiv la Masked Singer

Mai apoi, vedeta a punctat calitățile care o recomandă în rolul de detectiv la „Masked Singer România”.

„Calitatea principală, care mă recomandă și pe care au mizat și ei când m-au chemat, a fost că de-a lungul carierei mele am avut foarte mulți invitați și de ieri, dar și de azi… Treaba mea era atunci când aveam invitați să citesc fișele biografice. Să știu cine sunt, ce fac. Practic, în capul meu s-au adunat niște informații pe care le țin și acum minte. Asta m-a ajutat enorm în ce facem noi aici. Erau date pe care nu le știa nimeni și așa am avut și noroc să ghicesc câteva măști. Nu le recunoșteam vocea, dar le recunoșteam biografia.

Nu a fost valabil pentru toți. Se întâmpla ca cei mai tineri pe care nu i-am mai apucat prin emisiunile mele să lipsească din creier, iar atunci a trebuit să muncesc ceva mai mult să caut indicii. Nu mi-a ieșit la fiecare mască, dar mi-a plăcut foarte mult această căutare. Mi s-a părut extraordinar de interesant, poate cea mai chinuitoare emisiune din punctul acesta de vedere. De la o ediție la alta am muncit de mi-a pocnit capul. N-am făcut nimic altceva decât să mă duc pe firul indiciilor în speranța că voi afla cine este sub mască”, a mai spus aceasta.

Au fost măști care de la primii pași pe scenă mi-au semănat a cineva. Nici nu au apucat să deschidă gura să spună ceva. S-a întâmplat să spun că mersul acesta îl știu, felul în care stă pe scenă. Mai am o calitate pe care nu am realizat-o până acum.(…) Mi s-a întâmplat să recunosc oameni după felul în care stau cu picioarele, țin microfonul sau salută publicul. Ei ascunde gesturi care nu sunt ale lor, dar la un moment dat scapă și ceva de-al lor, iar atunci mă prind. Asta m-a surprins și pe mine, că am recunoscut oameni datorită acestui instict.