Secretul bine păstrat al lui Mugur Isărescu. Ce a făcut guvernatorul BNR

Mugur Isărescu este cunoscut pentru funcția de guvernator al Băncii Naționale Române pe care o deține. Nu mulți știu însă ce a făcut guvernatorul BNR în toți acești ani de activitate.

Ziarul Financiar scoate la iveală detalii neștiute despre activitatea lui Mugur Isărescu prin prisma funcției pe care o deține.

Radu Gheţea, intrat în sistemul de bancar încă din anii 1970 vine cu dezvăluiri incediare.

„În 1998/1999, când eram în colaps, fără finanţare externă şi toţi se aşteptau ca România să intre în încetare de plăţi, guvernatorul Isărescu a chemat băncile străine de pe piaţă şi le-a spus că BNR are nevoie de bani, că trebuie să susţină această ţară în care vor să facă business. În câteva minute s-au strâns 105 mil. dolari. Fiecare a spus: Eu vin cu 5 mil. dolari, eu dau 10 mil. dolari, eu vin cu 20 mil. dolari. Nimeni de la masă nu a spus nu. Apoi, BNR a avut nevoie de 160 mil. dolari şi imediat s-au subscris 200 mil. dolari. Aşa s-a trecut acea perioadă critică”, susține bancarul Radu Gheţea.

Întrebat de ce a durat atât de mult pentru ca sistemul bancar românesc să fie format, acesta susține că mai repede de atât nu se putea.

„De e s-a format atât de greu sistemul bancar? Nu s-a putut mai repede. Trebuie să ţinem cont de ce s-a întâmplat în România, în special în anii ‘90. Noi am preluat un sistem supercentralizat, cu BRCE, Banca Agricolă, Banca de Investiţii, CEC Bank şi BNR, care avea partea comercială din economie, finanţarea întreprinderilor şi a comerţului. Când s-a dat decretul 54 din 1990, care a dus la naşterea agenţilor economici, ne-am trezit cu aceştia la bancă să facă operaţiuni, dar noi nu eram pregătiţi, nu aveam un plan de conturi. De multe ori, deciziile politice nu se corelau cu realitatea. Şi nici acum nu se corelează. Mai multă organizare a fost după ce BNR s-a pus pe picioarele ei, s-au făcut regulamente şi legile necesare şi treptat au început să se creeze instituţiile din jurul sistemului bancar, care erau absolut necesare – Fondul de Garantare a Depozitelor, Transfond – sistemul de plăţi, Institutul Bancar Român care pregătea bancherii, Biroul de Credit. Dar acestea s-au creat în ani.“

În anii ‘90, un ordin de plată de la Constanţa la Satu Mare făcea 7 zile, iar când Transfond a venit cu un sistem informatic şi de decontat nou, care procesa ordinele de pe o zi pe alta, a fost practic o revoluţie, spune Gheţea.

Marea problemă a României

Totodată, acesta a subliniat faptul că o mare problemă în anii ‘90  a fost lipsa permanentă de valută. Mai exact, față de Ungaria sau Polonia, unde din anii ‘80 se vedea o anumită deschidere către afaceri private, în România nu aveam nimic de acest gen, ceea ce s-a văzut imediat după 1989.

„În 1989, în fondul valutar al statului care era la Bancorex, singura bancă ce putea face operaţiuni externe, erau 1,469 miliarde de dolari, ştiu bine aceste cifre, pentru că eram directorul general al direcţiei de contabilitate. Din acest fond se puteau face plăţi externe numai cu aprobarea expresă a lui Ceauşescu. După 1989 plăţile valutare au fost aprobate de CPUN, conducerea provizorie a României, iar această rezervă valutară s-a epuizat foarte repede, pe importuri necesare sau mai puţin necesare. Plus că economia s-a prăbuşit, nimeni nu mai producea nimic, deci nici nu mai aveam ce să exportăm ca să încasăm valută. Pe lângă faptul că această rezervă valutară s-a consumat foarte repede, s-a mai creat şi o datorie de 888 de milioane de dolari, pe care cineva trebuia să o plătească. În final, BNR şi-a asumat această plată”, a mai adăugat acesta.

Evoluția tragică a inflației

În același timp, acesta a amintit că odată cu prăbușirea comunismului, economia României a ajuns la pământ. La acel moment, inflaţia ajunsese la 300%, iar creşterea cursului leu/dolar era practic de neoprit.

„Creşterea inflaţiei şi a cursului valutar a fost mai degrabă rezultatul evoluţiei economiei, a prăbuşirii ei, şi nu invers“, spune Gheţea.

Tensiuni mari la finele anilor 90

Acesta a mai amintit și de o serie de tensiuni în care Mugur Isărescu a fost implicat.

„În 1998/1999, când eram în colaps, fără finanţare externă şi toţi se aşteptau ca România să intre în încetare de plăţi, guvernatorul Isărescu a chemat băncile străine de pe piaţă şi le-a spus că BNR are nevoie de bani, că trebuie să susţină această ţară în care vor să facă business. În câteva minute s-au strâns 105 mil. dolari. Fiecare a spus, eu vin cu 5 mil. dolari, eu dau 10 mil. dolari, eu vin cu 20 mil. dolari. Nimeni de la masă nu a spus nu. Apoi, BNR a avut nevoie de 160 mil. dolari, imediat s-au subscris 200 mil. dolari. Aşa s-a trecut acea perioadă critică“, mai spune bancherul

Acesta susține că la acel moment, când nicio bancă străină nu a refuzat să pună bani pe masă, şi-a dat seama de potenţialul pieţei bancare din România şi cum văd grupurile bancare interna­ţionale evoluţia economiei României, ceea ce s-a confirmat ulterior.

„S-au făcut fraude grosolane, pe lângă faptul că a fost şi un prost management”, a mai spus el.

30 de ani la BNR

În ceea ce privește activitatea lui Mugur Isărescu, acesta a explicat motivul pentru, care, de 30 de ani, acesta ocupă aceași funcție în cadrul BNR.

„Gândiţi-vă ce-ar fi fost dacă am fi schimbat guvernatorul, chiar şi cum se schimbă viceguvernatorii (la 5 ani). Problemele pe care le are BNR nu se pot învăţa de pe o zi pe alta. Faptul că am reuşit să avem un sistem bancar european s-a datorat şi faptului că a existat o continuitate în gândirea BNR.

Eu nu cred că toată lumea ar fi avut această capacitate a guvernatorului Isărescu de a gestiona problemele care au fost în cei 30 de ani. Eu spun că pentru România a fost un plus şi a împins lucrurile într-o direcţie corectă”, a mai adăugat acesta.