milioane de euro. Recent, Guvernul a mai sters 291 de miliarde de lei din datoriile CNH, marind volumul ajutorului de stat acordat pana acum mineritului.Lipsa investitiilor si a unei viziuni unitare in privinta mineritului a condus la acumularea datoriilor. De altfel, nici acum statul nu s-a hotarat, nestiind probabil cum sa procedeze cu minerii care raman someri. Asta pentru ca restructurarea mineritului nu a fost un succes, Valea Jiului avand nevoie de inca multi ani pentru a-si putea reveni din punct de vedere economic si social. In plus, statul nu are bani pentru a moderniza mineritul, dar nici nu si-a stabilit o ordine de prioritati.Inainte de anul 1989, strategia industriei miniere avea la baza conceptul autosustinerii, in scopul reducerii importurilor. Rezultatul a fost, asa cum recunoaste si Guvernul, dezvoltarea unui sector minier mai mare decat i-ar fi permis potentialul de resurse minerale si ocuparea a peste un milion de oameni. „Situatia creata dupa 1989 a impus sustinerea sectorului de catre stat, pentru aceasta fiind necesar un mare efort bugetar”, arata Executivul in Strategia industriei miniere aprobate in luna aprilie a acestui an. „In perioada 1990 2002, statul a cheltuit pentru sustinerea sectorului minier peste cinci miliarde de dolari. La aceasta se adauga si o pierdere de exploatare in valoare de un miliard de dolari”, mai arata Executivul in acelasi document. Strategia stabileste ca valorificarea produselor miniere sa se faca de aici inainte in conditiile pietei libere, la concurenta cu orice alti furnizori interni sau externi, iar realizarea productiei miniere sa se realizeze la costuri competitive. In plus, statul anunta ca are in vedere ca, pana in 2010, sa modernizeze minele viabile, in asa fel incat sa faciliteze transferul licentelor de exploatare catre privati. Singura problema este ca Guvernul nu spune cum are de gand sa transpuna vorbele in fapte. Realitatea de pe teren, asa cum am constatat-o cu ochii nostri, este radical diferita de visele in care se leagana guvernantii. Banii bagati in minerit nu se justifica: minerii lucreaza in cam aceleasi conditii ca si in anii trecuti si cam cu acelasi randament. Milioanele de dolari s-au dus pe salarii, sedii luxoase, masini sau pe satisfacerea unor interese. Schimbari se vad, poate, la ritmicitatea aprovizionarilor si in faptul ca centrul de dare-luare de mita s-a mutat de la CNH la Insemex, un institut care este dator sa vegheze la siguranta minelor si a minerilor. Unul dintre angajatii CNH ne-a povestit ca hainele sau manusile cu care coboara minerii in subteran sunt achizitionate prin licitatie electronica. Din pacate, nu castiga cel care are cel mai bun pret si calitate, ci acela care are avizul Insemex. Aceeasi persoana ne-a povestit ca, dorind sa vada cum arata produsele ce fusesera refuzate de Insemex, a constatat ca ele erau mult mai de calitate decat cele pentru care isi daduse acceptul. In plus, societatea agreata se situa pe locul cinci ca pret, la o diferenta foarte mare de firma refuzata. Ar mai trebui spus aici ca retehnologizarea uneia dintre minele din Vale, Paroseni, s-a facut pe baza unui program demarat in 1996, pe vremea cand ministrul economiei era Radu Berceanu. Minerii de la Paroseni spun ca, dupa tehnologizare, mina a devenit rentabila. „Daca sunt bani, este si productivitate”, declara unul dintre angajatii de la Paroseni. In plus, nici mentalitatea minerilor nu este foarte mult schimbata. Asa cum recunostea si directorul adjunct al CNH, Daniel Surulescu, numarul zilelor de concediu nu a scazut foarte mult in 2003 minerii isi luau cam 6.000 de zile de concediu. Numarul minerilor s-a redus anul acesta cu 1.500 de persoane majoritatea aflate cu un pic inainte de pensie, CNH numarand acum aproape 13.000 de persoane angajate. Atunci cand vrea „liberalizarea” pretului carbunelui, Guvernul ignora faptul ca, in conditiile pietei libere, huila extrasa in Vale nu ar face fata. Pretul de vanzare 11,2 dolari/gigacalorie, este foarte aproape de pretul mondial 11,5 dolari/gigacalorie. Cu toate acestea, directorul CNH crede ca, daca la rectificarea bugetara de anul acesta Guvernul va reechilibra bugetul CNH, prin inghetarea datoriilor in vederea anularii, din 2007 minele din Valea Jiului ar putea deveni rentabile. Surulescu crede ca solutia ar putea fi parteneriatele publice-private, desi admite ca pana in prezent nu s-au gasit investitori, sau crearea unor complexe energetice in jurul termocentralelor de la Mintia si Paroseni. Surulescu recunoaste ca, pentru a avea cat de cat randament, este nevoie ca o parte dintre minele actuale Valea de Brazi, Uricani si Aninoasa – sa fie inchise. seful CNH, insa, omite sa duca rationamentul pana la capat: CNH are nevoie de tehnologie, de investitii facute cu cap si de o restructurare sanatoasa.
CNH In cifre
1780-1790 fratii austrieci Maderspach incep primele exploatari in Valea Jiului
1967 exploatarile devin „Intreprinderi miniere”, apoi Combinat minier, Regie si, in prezent, Companie
561 acesta este numarul de furnizori pe care l-a avut CNH in 2001
5,1 miliarde lei atat a cheltuit CNH in 2001 pentru inchirierea de autoturisme.
Banii investiti eficient dau productie
Lucrarile de „modernizare” a minei Paroseni s-au realizat in doar doua luni de zile decembrie 2003 februarie 2004, ceea ce a presupus un mare volum de munca. In acest interval scurt de timp au fost aduse in mina utilaje de zeci de tone. Abatajul nou este format din 77 de sectii, fiecare cantarind 22 de tone, dintr-o combina, totul avand o sustinere mecanizata. Orizontul de operare este 250, la aproape 700 de metri sub nivelul marii. La instalare au lucrat 100 de oameni. Desi nu este unul dintre cele mai performante, abatajul are randamentul scontat, productivitatea fiind de 1.500 -1.800 de tone pe zi, ceea ce inseamna 20-30 de tone pe post de lucru, aproape de doua ori mai mult decat inainte. „Daca s-ar mai face ceva investitii, cred ca mina Paroseni ar zbarnai”, spunea unul dintre inginerii ce lucreaza la mina.
