În 2016 am avut cea mai mare creștere economică din UE, respectiv 4,8%. Anul acesta ar trebui să fie la fel – 5,2% conform Comisiei Naționale de Prognoză, respectiv 4,4% conform Comisiei Europene. Iar evoluția produsului intern brut ar trebui să rămână la cote înalte și în 2018 (plus 3,9%). Așa stăteau lucrurile și în 2008 – după un 2007 cu un plus de 6% la PIB, economia a crescut într-adevăr încă și mai puternic (cu 7,1%), doar pentru a se prăbuși în 2009 (minus 7,1%) în ciuda prognozelor optimiste care, cu numai câteva luni înainte, vedeau o majorare cu șase procente.

Nu vrem să spunem că în 2018 va urma o criză. Însă nu putem trece cu vederea faptul că sunt tot mai multe voci care compară 2017 cu 2008, cel puțin din punct de vedere al comportamentului guvernanților. De pildă, dacă în 2008 salariul minim brut pe economie a înregistrat cea mai mare creștere procentuală (de la 390 la 500 de lei, respectiv plus 28%), nici guvernarea actuală nu a stat cu mâinile în sân și l-a majorat cu 16% de la 1 februarie (de la 1.250 la 1.450 de lei). În același timp, lefurile bugetarilor au beneficiat de creșteri generoase atât anul acesta (15% pentru cei din educație, 20% pentru cei din administrația locală, 50% pentru artiști), cât și în 2008 (când, de exemplu, lefurile personalului didactic au fost majorate cu 50%). Nici pensiile nu au stat pe loc: punctul de pensie a urcat cu 9% în februarie 2017 și cu 20% la 1 octombrie 2008.

Bugetul, la ananghie

Dar nu toate lucrurile sunt la fel ca acum aproape un deceniu. În primele trei luni ale acestui an, veniturile bugetare au fost de 7,3% din PIB, față de 9,1% din PIB în ianuarie-martie 2008. Cele mai importante surse de bani pentru autorități au fost contribuțiile la asigurări sociale (2,1% din PIB), taxa pe valoarea adăugată (1,6% din PIB), impozitul pe venit (0,9% din PIB), accizele (0,7% din PIB) și impozitul pe profit (0,5%). În urmă cu nouă ani, contribuțiile aduceau 2,6% din PIB și TVA contribuia cu 2,3% din PIB, în timp ce restul veniturilor importante erau situate la cote similare celor din 2017: impozitul pe venit – 1%, accizele – 0,7% și impozitul pe profit – 0,6% din PIB. Merită menționat că între timp a scăzut cota TVA la anumite categorii de bunuri și servicii (alimente, cazare etc.) și au fost unele reduceri și în ceea ce privește CAS. Pe de altă parte, plata contribuțiilor sociale a fost extinsă la mai multe categorii de venituri și au fost eliminate plafoanele maxime.

 

Nici cheltuielile bugetare nu mai arată la fel. Astfel, dacă în primul trimestru acestea au fost de 7,1% din PIB (înregistrându-se un excedent de 0,19% din PIB), în primele trei luni din 2008 acestea se cifrau la 9,1% din PIB (cu un excedent de numai 0,02% din PIB). Anul acesta, cei mai mulți bani au mers în asistență socială (2,7% din PIB), cheltuielile de personal (2% din PIB), bunuri și servicii (1% din PIB) și investiții (0,5% din PIB). În ianuarie-martie 2008 cifrele au arătat similar în ceea ce privește asistența socială (2,8% din PIB) și cheltuielile de personal (2% din PIB), însă au stat ceva mai bine la investiții (0,9% din PIB) și la achiziția de bunuri și servicii (1,5% din PIB).

Adio infrastructură!

Pe scurt, paragrafele de mai sus pot fi sintetizate astfel: deși economia crește aproape la fel ca acum nouă ani, guvernanții colectează semnificativ mai puțini bani la buget, iar pentru a face față plăților pensiilor și salariilor taie din sumele alocate investițiilor și cheltuielilor administrației publice. Ce înseamnă asta? E foarte simplu: proiecte de infrastructură blocate sau întârziate și mai puține resurse pentru funcționarea statului, de la hârtie la computere și de la mașini la echipamente medicale. În același timp, reducerea cheltuielilor de capital și a celor cu bunuri și servicii se traduce în comenzi mai puține pentru sectorul privat de la principalul lui client, care este statul. Prin urmare, nu ar trebui să ne mire dacă anumite companii vor avea dificultăți financiare în următoarea perioadă.

Mai mult, în ciuda reducerilor de cheltuieli din unele domenii, Guvernul tot nu se va putea încadra în ținta de deficit bugetar de 3% din PIB, cred experții Comisiei Europene. Aceștia au calculat că, la finele anului, diferența dintre cheltuielile și veniturile bugetare va fi de 3,6% din PIB. Adică ceva mai bine față de 4,8% din PIB raportat pentru 2008, însă în afara limitelor permise de regulile europene.

Alb și negru

Deși cifrele sunt încă diferite, tendințele sunt aceleași și în ceea ce privește deficitul comercial. Diferența dintre importuri și exporturi era de cinci miliarde de euro în ianuarie-martie 2008 și de 2,3 miliarde de euro în primul trimestru al lui 2017, însă ea crescuse cu 25%, respectiv 20% față de anul precedent. Nu la fel stau lucrurile, încă, în ceea ce privește deficitul de cont curent: dacă în ianuarie-februarie 2008 acesta ajunsese la 2,19 miliarde de euro, anul acesta în primele două luni am avut un excedent de 204 milioane de euro. Nici rata inflației nu e comparabilă: 8,6% în martie 2008 față de 0,2% în martie 2017.

 

Totuși, la capitolul rata șoma­jului evoluțiile sunt similare: 4,2% la 31 martie 2008 (cu 0,6 puncte procentuale mai puțin decât în aceeași lună a lui 2007), respectiv 4,55% la 31 martie 2017 (în scădere cu 0,23 pp). Iar piața muncii începe deja să dea semne de supraîncălzire, la fel ca în perioada de boom de acum nouă-zece ani: companiile găsesc din ce în ce mai greu angajați, iar pretențiile acestora din urmă cresc pe zi ce trece (o parte din vină purtând-o creșterile de lefuri din sectorul public).

Nu este deloc clar spre ce ne îndreptăm din punct de vedere bugetar și economic. Ceea ce este cert este că, la fel ca în 2008, o bună parte din creștere economică se bazează pe consum, iar guvernanții încearcă să cumpere bunăvoința electoratului virând cea mai mare parte a banilor publici spre salarii și pensii și reducând taxe. Și, după cum știm, ultima aventură de acest gen nu s-a terminat deloc bine.

CIFRE

0,4% din PIB a fost alocat investițiilor publice în primele trei luni ale anului, spre deosebire de 0,9% din PIB în aceeași perioadă a lui 2008. Reducerea cheltuielilor de capital duce la blocarea și întârzierea proiectelor de infrastructură și la probleme pentru sectorul privat.

28% cu atât a crescut salariul minim brut pe economie în 2008 (de la 390 la 500 de lei), față de ”doar” 16% majorare anul acesta (de la 1.250 la 1.450 de lei). Conform legii salarizării aflate în lucru, leafa minimă ar urma să urce până la 1.750 de lei.