România ar putea să îşi reducă factura energetică cu o treime dacă autorităţile ar fi decise să aplice un plan naţional de reducere a pierderilor de energie. Economiile rezultate din reducerea consumurilor de resurse primare pot ajunge la trei miliarde de euro pe an.
Privită mai mult ca o abordare ce „dă bine“ la oficialii europeni, eficienţa energetică (EE) nu a fost tratată niciodată de autorităţile române cu seriozitate. „România are un potenţial foarte mare de reducere a pierderilor energetice. Din păcate, acesta este nevalorificat. Se vorbeşte mult şi se face foarte puţin“, consideră Aureliu Leca, şeful catedrei UNESCO din Politehnică, fost preşedinte al Renel. Lucrurile au început să se schimbe în acest an, dar nicidecum ca urmare a faptului că guvernanţii s-au pus pe treabă, ci pentru că Uniunea Europeană a impus o poziţie fermă privind obligativitatea măsurilor de economisire a energiei.
Creştere de 1% pe an
Având în vedere escaladarea preţurilor ţiţeiului şi gazelor pe plan mondial, previzionarea creşterii dependenţei de importurile de resurse energetice şi nevoia de limitare a impactului pe care producţia de energie îl are asupra mediului, oficialii europeni au stabilit ca prioritate obligativitatea adoptării de măsuri pentru creşterea EE. Prin Directiva nr. 2006/32/CE, care devine obligatorie pentru România din 2008, statele membre UE se angajează să reducă consumurile de energie finale cu 1% pe an în perioada 2008-2016. Există în CE opinii autorizate care aşteaptă ca ţările-nou intrate, cu un potenţial mai mare de îmbunătăţire a EE, cum este şi cazul ţării noastre, să prevadă angajamente anuale mai mari de 1%, explică Aureliu Leca.
Cu resurse de petrol şi gaze naturale limitate – pentru o exploatare în actualele condiţii – la 14 ani, respectiv 15 ani, cu o creştere previzionată a importurilor de gaze, în 2015, la peste 50% din consumul naţional, România este departe de a-şi permite luxul risipirii energiei. Cu atât mai mult cu cât părerea unanimă a specialiştilor arată că EE este cea mai ieftină resursă, cea mai puţin poluantă şi cea mai uşor accesibilă. Potenţialul naţional de economisire a energiei, respectiv de reducere a pierderilor, este de 30%-35% din resursele energetice primare (industrie 20%-25%, clădiri 40%-50%, transporturi 35%-40%), se evidenţiază în Proiectul Strategiei Energetice a României pe perioada 2007-2020. La un consum anual de resurse primare de circa 36 milioane tone echivalent petrol/an, potenţialul de economisire este de aproape 10 milioane tep/an, ceea ce înseamnă economii de circa 3 miliarde euro/ an. Practic, intensitatea energetică primară a economiei româneşti în anul 2005 a fost de 0,492 tep/1.000 euro 2005, de trei ori mai mare ca media înregistrată pe 25 de state din UE. În actualul proiect al strategiei energetice, se precizează ca necesară pentru asigurarea unui grad de suportabilitate al preţurilor energiei termice, electrice şi gazelor naturale creşterea EE pe întregul lanţ: resurse, producere, transport, distribuţie şi consumatori finali. Pentru o evaluare exactă a potenţialului de reducere a pierderilor pe fiecare zonă şi pentru definirea unor măsuri clare necesare atingerii ţintelor asumate de creştere a EE, va fi elaborat, în toamna acestui an, Planul de eficienţă energetică, ne-a precizat Ioan Silviu Lefter, preşedintele Agenţiei Naţionale de Conservare a Energiei (ARCE). El a recunoscut că eforturile făcute de stat, până în acest moment, pentru creşterea EE au fost modeste în comparaţie cu nevoia şi potenţialul de reducere a pierderilor.
Eşecuri n creşterea eficienţei
Cauzele sunt multiple, explică Aureliu Leca, şi sunt legate în primul rând de lipsa unei legislaţii ferme, care să impună agenţilor economici realizarea unor parametri privind consumurile. „Deşi Legea nr. 199/ 2000 prevede realizarea de audituri energetice la consumatorii industriali, la clădirile publice şi rezidenţiale, până în acest moment, auditurile au fost formale, iar penalizările total nestimulative. Agenţii economici au preferat să plătească amenzile decât să execute auditurile energetice sau să facă investiţii pentru reducerea pierderilor“, a declarat Leca. Ceea ce înseamnă că, fără un sistem care să creeze constrângeri la nivelul agenţilor economici privind aplicarea unor măsuri de creştere a EE, sunt puţine şanse să se înregistreze vreun progres. Reabilitarea termică a clădirilor reprezintă o ţintă-cheie pentru creşterea EE. „Este nevoie de un program naţional de reducere a consumurilor energetice în clădiri, dezvoltat pe 10-15 ani, aşa cum s-a făcut şi în ţările Europei de Vest“, a precizat Leca.
Tentative pentru reducerea pierderilor la nivelul sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice au mai existat. Din păcate, fără succes. Programul „Termoficare 2006-2009, calitate şi eficienţă“, care ar fi trebuit să conducă la eficientizarea sistemelor centralizate de încălzire de la producere până la consumator şi care are finanţarea asigurată prin împrumuturi angajate de stat prin Ministerul Finanţelor, se află în impas. „Programul este blocat în acest moment din cauza interesului redus al consiliilor locale“, a precizat Leca.
Eficienţa energetică este o problemă la nivel naţional, implicaţiile acesteia reflectându-se în toate ramurile economiei. În lipsa unei decizii politice care să susţină un plan coerent de reducere a pierderilor la nivel naţional, factura energetică a României va deveni o povară din ce în ce mai mare.
Masuri necesare creşterii eficienţei energetice:
• Eliminarea neconcordanţelor din legi, hotărâri de guvern şi reglementări care în multe cazuri au stopat promovarea EE în practic toate domeniile de activitate
• Accelerarea procesului de executare a auditurilor energetice riguroase la consumatorii industriali şi clădiri, urmate de implementarea unor măsuri de reducere a pierderilor energetice
• Promovarea managementului utilizării energiei şi a companiilor de servicii energetice ESCO
• Finanţarea EE prin metode folosite în alte ţări: taxele de mediu (pentru CO2 şi SO2), reduceri sau scutiri de taxe pentru utilizarea în industrie a echipamentelor eficiente energetic, creditul fiscal (prin care un anumit procentaj din investiţiile pentru tehnologii eficiente este dedus din impozit) etc.
