Reportul de dupa raport

Dupa cum am citit eu raportul, cea mai mare problema pe care Romania va trebui sa o rezolve in perioada urmatoare tine de politica de concurenta. Este o realitate bine sesizata, care subsumeaza o serie de alte probleme, poate nu toate evidentiate in raport, dar care merita toata atentia noastra.In primul rand, ajutorul de stat. Vor trebui franate ajutoarele cu care ne-a obisnuit de multe ori, cele de supravietuire, si vor trebui, in timp, sa se inverseze ponderile prezente, in care predomina aju

Dupa cum am citit eu raportul, cea mai mare problema pe care Romania va trebui sa o rezolve in perioada urmatoare tine de politica de concurenta. Este o realitate bine sesizata, care subsumeaza o serie de alte probleme, poate nu toate evidentiate in raport, dar care merita toata atentia noastra.In primul rand, ajutorul de stat. Vor trebui franate ajutoarele cu care ne-a obisnuit de multe ori, cele de supravietuire, si vor trebui, in timp, sa se inverseze ponderile prezente, in care predomina ajutoarele de tipul renuntarii la venituri sub forma scutirii sau reducerii de datorii si penalitati, respectiv ajutoarele de salvare-restructurare. Chiar daca a mai scazut nivelul ajutoarelor in ultimii doi ani, el inca este de trei ori mai mare, ca pondere in PIB, fata de media europeana.In al doilea rand, abuzul de putere dominanta de piata, de multe ori facilitat de privatizari. Doua privatizari, considerate de succes, SIDEX si piata cimentului, au facut obiectul unor investigatii in aceasta privinta. Dar miile de privatizari indoielnice? Imi aduc aminte ca, atunci cand studiam pentru master la Stockholm, am aflat de cazul unui producator suedez de bere sanctionat de Comisia Europeana, dupa intrarea Suediei in UE, pentru un acord de distributie exclusiva care fusese incheiat cu 20 de ani in urma.Privatizarile laudate din sectorul energetic trebuie urmarite, parerea mea, pentru a nu afecta negativ consumatorul final prin cresterea arbitrara a preturilor – asa cum s-a intamplat cu privatizarea telefoniei fixe, de exemplu.In al treilea rand, procedura de iesire de pe piata. Daca ea ar functiona cum trebuie, ar trebui sa vedem in viitorul apropiat un numar mai mare de falimente. Exista o corelatie intre gradul de dezvoltare economica al unei tari, gradul de dezvoltare al intermedierii financiare si nivelul barierelor la intrarea pe piata, pe de o parte, si nivelul de falimente dintr-o tara. Cu cat gradul de dezvoltare creste, ca si nivelul intermedierii financiare, si cu cat scad barierele de intrare pe piata, cu atat creste si numarul de falimente.In toate aceste domenii mentionate avem, nu de mult timp, o legislatie noua, laudata si in raportul Comisiei. O noua lege a ajutorului de stat, o noua lege a falimentului, modificari la legea concurentei. Chiar si existenta acestei noi legislatii e o dovada in sine ca sunt probleme in aceste domenii. Dar legislatia mai trebuie si aplicata…Intervine aici ceea ce as numi „sindromul celui de al saselea strain”. Nu stiu daca sunteti la curent cu un caz din fotbal petrecut luna trecuta, in care un club acuza alt club ca a folosit sase jucatori straini, desi in regulament scria ca aveau voie doar cinci. Dar regulamentul, aveau sa spuna chiar cei ce il facusera, era ambiguu si lasa, voit, loc de interpretari. Cel mai mult m-a surprins atunci reactia de genul „nu meritau sa piarda doar pentru ca au incalcat regulamentul”. Acesta este tipul de reactie care trebuie sa dispara din automatismele noastre. Trebuie sa lasam cat mai putin loc de interpretari si sa aplicam legislatia in domeniu – oricare ar fi el. Am facut aceasta digresiune din fotbal tocmai pentru a sublinia ca o lege pe hartie nu este inca egala cu o lege aplicata. Implementarea legislatiei de concurenta, in toate aspectele ei, trebuie sa nu fie contaminata de sindromul de care vorbeam.Raportul este pozitiv. S-a dorit sa fie asa, rezulta si din modul in care sunt formulate frazele. Veti intalni cel mai des formulari de genul „s-au facut progrese, dar mai trebuie continuata reforma…” ceea ce e mai bine decat in rapoartele precedente, in care fraza tipica era „nu s-au facut suficiente progrese, insa prin continuarea reformei…”. Raportul are insa si un report. Ca la loto, unde potul cel mai mare se mai amana. Acest report tine de politica de concurenta, de coruptie, chiar – aspect mai putin sesizat – de somaj (se precizeaza ca rata mica a somajului poate fi o expresie a incetinelii cu care se desfasoara procesului de restructurare). Raportul a trecut, dar multi dintre noi asteapta ca succesele macroeconomice sa se simta si in buzunarul propriu. Deocamdata, aceasta speranta se reporteaza. La categoria intai.