Cele mai slab cotate, în prezent, sunt Banco Popolare, UBI Banca, Piraeus Bank și Dexia, bănci care au și cele mai mari riscuri de neplată. Iar în ultimele două săptămâni, lucrurile au mers din rău în mai rău pentru aceste bănci din ţările PIIGS şi o preluare integrală de către statele respective nu este exclusă.
Într-o analiză recentă „Care dintre băncile europene vor avea de suferit de data aceasta?”, analiștii Saxo Bank au subliniat faptul că „vulnerabilitatea ţărilor non-PIIGS la un colaps grecesc, chiar şi în condiţiile unei restructurări voluntare a datoriei suverane, ar putea fi semnificativă pentru unele dintre aceste bănci”.
Pornind de la faptul că acceptarea de către creditori a unor noi împrumuturi pentru Grecia înseamnă că condițiile de rambursare sunt acceptabile, absența Fondului Monetar Internațional dintre cei care creditează Grecia poate însemna că instituția consideră statul elen ca fiind în stare de insolvență. Evident, este doar o presupunere, mai ales în cazul în care Uniunea Europeană va stabili un plan de ajutorare a Greciei FMI va fi parte a acordului. Dar aceasta nu împiedică instituțiile internaționale de finanțare să nu ia în seamă acțiunile FMI.
Planul actual de a salva Grecia sau cel puţin de a administra refinanţarea în valoare de 60-70 de miliarde euro până la sfârşitul anului 2013 constă într-un mix între eforturile de privatizare greceşti, acţiunile de a stimula investitorii privaţi să prelungească scadenţa obligaţiunilor restante, creditele suplimentare de la Banca Centrală Europeană şi implicarea Uniunii Europene în procesul de colectare a impozitelor.
Problema este că privatizarea nu este deloc populară în Grecia. De asemenea, nici creşterea numărului creditelor nu se bucură de popularitate în rândul contribuabililor din naţiunile creditor. Întrebarea pe care și-a pun analiștii Saxo este dacă aceasta nu este soluţia cea mai puţin neatractivă pentru „a proteja” banii contribuabililor germani şi ale UEM. Deoarece, în cazul în care Grecia nu îşi va putea plăti datoriile, BCE, cu cele 45 de miliarde de expunere, va trebui să angajeze băncile centrale ale Uniunii Monetare Europene să plătească, adică contribuabilii vor trebui să suporte factura.
„Potrivit lui Bini Smaghi, membru al consiliului executiv al BCE, efectele destabilizatoare ale unei operaţiuni de salvare care a eşuat în Grecia vor avea, cu siguranţă, consecinţe severe, dacă nu chiar mai rău, decât prăbuşirea Lehman din septembrie 2008. Smaghi nu este singurul care împărtăşeşte această părere despre situaţia din Grecia. Şi mai îngrijorătoare este reticenţa FMI de a participa cu fonduri suplimentare, deşi acesta a fost planul în pachetul de salvare de 110 miliarde de Euro lansat anul trecut, pentru că Grecia pare incapabilă să se autofinanţeze, începând cu martie 2012. În general, nu există nicio îndoială că situaţia se înrăutăţeşte, cu atât mai mult cu cât această criză economică grecească se transformă într-un joc politic cu miză mare”, se arată în raportul Saxo Bank.
Având în vedere eventualitatea unei crize de sine stătătoare generate de încapacitatea de plată a Greciei, nu va exista loc în care băncile europene să se ascundă. Iar în această fază a crizei datoriilor suverane Grecia, Irlanda şi Portugalia trebuie să fie tratate ca un întreg.