Deprecierea accentuată din ultimele 12 luni a leului în raport cu francul elveţian (CHF) a stârnit multă emoţie şi suferinţă printre cei cu credite în moneda elveţiană.
Pe acest fond, o bună parte dintre cei împrumutaţi în franci elveţieni a început să se gândească la soluţia refinanţării cu un credit în euro. Astfel, unii au constatat că au în continuare cea mai avantajoasă ofertă din piaţă, alţii au găsit soluţii de refinanţare prin care şi-au redus rata lunară şi cu 20%, iar mulți au realizat că sunt captivi în aceste credite, în special din cauza deprecierii garanţiilor.
„În opinia mea, situaţia creditelor în franci elveţieni trebuie analizată cu mai multă luciditate şi mai puţină emoţie. De cele mai multe ori, analiza începe şi se opreşte la calculul de apreciere a francului elveţian fără o radiografie şi calcule pe toţi indicatorii acestor credite, şi anume: nivelul scăzut al dobânzilor la care au fost accesate aceste credite în trecut, reducerea substanţială a indicelui Libor, sumele totale plătite până acum la aceste credite (în echivalent lei) faţă de variantele similare la euro“, ne-a declarat Anca Bidian, preşedintele Kiwi Finance.
Potrivit Ancăi Bidian, foarte mulţi clienţi cu credite în franci elveţieni stau în continuare pe cele mai bune costuri. Pe de altă parte, principala barieră la refinanţare este însă garanţia pentru creditele acordate în 2007-2008, pe vârful pieţei imobiliare, spune preşedintele Kiwi Finance. Acum, aceste garanţii nu mai sunt suficiente, în special din cauza scăderii preţurilor în piaţa imobiliară, dar şi din cauza creşterii soldului în echivalent euro, care ar însemna în fond tot o depreciere a garanţiei.

Pentru un credit în franci elveţieni contractat în 2007, clienţii constată că dacă s-ar muta pe euro vor avea de plătit de acum încolo o sumă mai mare chiar cu mai mult de 20% decât dacă ar fi ales euro de la început.Totuşi, dacă sunt întrunite anumite condiţii de garanţii şi venituri, în piaţă sunt soluţii de refinanţare în euro care oferă o scădere a ratei cu 20%.
„În funcţie de condiţiile iniţiale la care au fost accesate şi în special de condiţiile ulterioare perioadelor de graţie, sunt clienţi care au acum opţiuni de refinanţare în euro cu reducerea ratei cu până la 20%“, adaugă Bidian.

Retrospectivă
Boomul creditării în franci elveţieni a fost în 2007-2008, când clienţii au preferat aceste împrumuturi în pofida celor acordate în euro, în special datorită nivelurilor de dobândă mult mai mici.
Treptat, în unu-doi ani, odată ce criza financiară mondială se accentua şi izbucnea la finalul lui 2008, cei care aleseseră un credit în euro erau loviţi crunt de creşterea puternică a cursului leu/euro, în vreme ce o bună parte din cei împrumutaţi în franci elveţieni constatau că plătesc chiar rate mai mici în echivalent lei.
Abia la sfârşitul lui 2009 efortul în lei al celor cu creditele în franci elveţieni cu dobândă variabilă devenea mai mare decât al celor care aleseseră un împrumut în euro. Clienţii Volksbank, care au ales o dobândă cvasi-statică (3,99%, plus comision lunar de 0,22%) au ajuns să plătească mai mult decât cei cu euro din trimestrul I 2010, dar ratele lor nu le-au depăşit niciodată pe cele de la creditele în CHF cu dobândă variabilă. În ciuda creşterii cursului CHF/leu mai rapidă decât cursul euro/leu, clienţii Volks­­bank au fost singurii cărora brokerii de credite de la Kiwi Finance nu le-au găsit în 2010 o soluţie de refinanţare mai avantajoasă decât cea pe care o aveau.
Mai mult, pe fondul presiunii iscate de OUG nr. 50, unii clienţi au negociat cu banca diminuarea comisionului lunar până la 0,05%, iar cei mai mulţi au obţinut o înjumătăţire a acestuia, de la 0,22% la 0,11%