People’s Online Daily a relatat recent că „robotul cu coapsa înaltă arată ca un vehicul de asalt mic”. Rezultatele practicii au arătat că robotul are o precizie acceptabilă.
Chiar dacă ziarul scrie că robotul va fi controlat sau operat de factori de decizie umani, nu e foarte clar dacă este doar controlat de la distanță sau dacă operează cu o anumită măsură de autonomie.
Ca un vehicul cu șenile mici, robotul este construit pentru a traversa terenul accidentat sau neuniform și pentru a funcționa ca un „nod” al armelor poziționate în față pentru atacuri la sol.
Armata SUA operează de mult timp roboți de luptă, variind de la senzori pentru teleoperarea roboților și detonatoare IED (dispozitive explozive improvizate) la sisteme mici, fără autonomie, fără pilot, programate pentru a răspunde la anumite indicii sau la senzori.
În același timp, dronele armatei SUA sunt tot mai capabile de niveluri de autonomie mult mai mari. Conform strategiei sale actuale de modernizare tehnologică, urmează să opereze majoritatea formațiunilor sale de luptă cu sisteme robotice care funcționează alături sau în tandem cu platformele echipate.
Implementarea nodurilor de comandă și control poziționate înainte, transportoare de arme, roboți orientați spre recunoaștere și chiar platforme fără pilot de atac fac parte din calculul de modernizare al Armatei.
Intenția aparentă a chinezilor pentru roboți pare oarecum similară a celei americane, ceea ce înseamnă că vor fi desfășurați pentru misiuni de recunoaștere și chiar de atac.
Perspectiva unui astfel de război aduce cu ea o discuție interesantă cu privire la ce tipuri de tactici defensive ar putea evalua SUA ca răspuns la amenințarea unui atac robotizat chinez.
În primul rînd, trebuie analizată importanța eforturilor SUA de a-și implementa propriile sisteme fără pilot pentru a identifica și a elimina roboți înarmați.
Concentrările de mici roboți înarmați, care se deplasează cu mult înaintea unei formațiuni blindate, ar putea fi, teoretic, ușor de detectat cu senzori de aer, camere și tehnologie de supraveghere.
Senzorii indicatorului-țintă de la sol (GMTI), care funcționează pe drone sau avioane de supraveghere cu aripi fixe, ar detecta probabil mișcarea sau roboții.
Dezvoltatorii armatei analizează, probabil, diverse tehnici de „blocare” de război electronic, menite să găsească semnătura electromagnetică emisă de roboți. Dar și, dacă este posibil, să „blocheze, să împiedice sau să dezactiveze” sistemele lor de direcționare, comunicații sau rețea.
Pe scurt, apariția roboților de război înarmați ai Chinei introduce potențialul unui fel de război robot-la-robot, un scenariu care poate atenția Pentagonului în acest moment.
