Deși legitimitatea acestui scop nu poate fi contestată, noile reguli, în vigoare de la data de 03.11.2014, nu oferă soluții clare și eficiente pentru eliminarea unor piedici reale pentru micii producători. Un exemplu este alocarea spațiilor de vânzare din piețele agroalimentare unor falși producători, care, în realitate, acționează ca intermediari, oferind spre vânzare o cantitate mult mai mare de produse față de cea care ar putea fi obținută, în mod obiectiv, pentru suprafețele de teren deținute. Noua reglementare tratează doar superficial și alte aspecte negative ce determină lipsa unei oferte variate de produse agricole autohtone și informarea necorespunzătoare a consumatorilor cu privire la proveniența și calitatea produselor. Prevederile legate de eticheta de produs și de obligativitatea alocării de spațiu pentru producătorii care comercializează produse din ferma proprie sunt importante, dar nu rezolvă problema practicilor de intermediere care afectează direct competitivitatea micilor producători.

Producători mici, birocrație mare

Cu scopul declarat al reducerii evaziunii fiscale, actul normativ a introdus noi condiții care trebuie îndeplinite de producătorii agricoli care doresc să comercializeze produse agricole proprii. Pe lângă atestatul de producător, care înlocuiește actualul certificat de producător și se eliberează tot de către primărie, dar după consultarea asociațiilor locale ale agricultorilor, se introduce obligativitatea deținerii unui carnet de comercializare a produselor. Acesta poate fi utilizat de persoana titulară a unui atestat de producător, precum și de soțul/soția, rudele/afinii de gradul I, pentru comercializarea produselor agricole obținute în ferma proprie.

Concret, filele din carnetul respectiv sunt completate în trei exemplare, pentru orice fel de vânzare de produse agricole, în orice cantitate și structură sortimentală, indiferent de calitatea cumpărătorului (persoană fizică sau juridică). Dintre acestea, unul este remis cumpărătorului, unul este păstrat de vânzător, iar ultimul rămâne în carnet, în vederea restituirii acestuia primăriei emitente, în termen de 15 zile lucrătoare de la data utilizării ultimei file. Carnetul de comercializare trebuie completat și în cazul transportului de produse agricole, indicând cantitățile și sortimentele transportate. Nerespectarea regulilor privind utilizarea carnetului de comercializare se sancționează cu amendă. Formalismul introdus prin aceste prevederi nu avantajează însă micii producători agricoli. Chiar dacă pot oferi spre vânzare produse de calitate, aceștia comercializează cantități reduse astfel că orice nouă obligație legală riscă să le descurajeze activitatea.

Perioadă tranzitorie relativ scurtă, probleme practice pe termen lung

Noul act normativ stabilește o perioadă tranzitorie de 180 de zile de la data intrării în vigoare. După expirarea acestui termen borderoul de achiziție sau certificatele de producător, utilizate anterior noilor reglementări, nu mai sunt valabile. Pentru a putea fi implementate noile măsuri propuse, în viitorul apropiat se va impune adoptarea unor acte normative subsecvente, cum ar fi ordinele prin care să fie aprobate modelul atestatului de producător, al carnetului de comercializare, al registrului de evidență a atestatelor de producător și regimul de completare a acestora. Având în vedere perioada tranzitorie relativ scurtă, noile reglementări riscă să nu poată fi implementate la nivel local, în termenul menționat.

O potențială soluție ar fi fost ca actul normativ să permită producătorilor agricoli să utilizeze documentele aferente activității de comercializare deținute anterior, cel puțin pentru o perioadă de 30 de zile de la data emiterii tuturor actelor normative necesare pentru implementarea noilor măsuri, pentru a avea timp să obțină atestatul și carnetul de comercializare.

Aceste modificări legislative introduc noi formalități și taxe suplimentare pentru producătorii agricoli autohtoni, fără a le asigura cadrul propice dezvoltării prin adoptarea unor măsuri care să elimine riscul ca unii intermediari să obțină atestarea calității de producător, în lipsa unor verificări corespunzătoare. Până acum, astfel de situații erau generate de personalul insuficient existent la nivelul autorităților competente. Problema lipsei de personal din cadrul autorităților locale va fi resimțită cu atât mai mult, în noua reglementare, întrucât formalismul accentuat presupune activități suplimentare pentru verificările necesare în vederea atestării calității de producător. În plus, observăm că avizul structurilor asociative (în măsura în care acestea sunt constituite) ori, după caz, al entităților teritoriale stabilite în condițiile legii, în acest scop, cu privire la eliberarea atestatelor de producător are caracter consultativ. Astfel, în realitate, singura protecție indirectă a adevăraților producători este asigurată prin atragerea răspunderii emitentului pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor. În acest sens, menționăm că eliberarea de către primar a atestatului de producător și/sau a carnetului de comercializare, cu încălcarea dispozițiilor legii, se sancționează cu amendă.

Așadar, în absența unor măsuri coercitive reale care să asigure transparența totală în modul de eliberare a atestatelor de producător, eficiența acestei dispoziții este îndoielnică. În realitate, prin acest act normativ nu se reușește efectiv sprijinirea producătorilor agricoli, ci din contră aceștia sunt supuși unor verificări suplimentare, probabil în speranța reducerii evaziunii fiscale, respectiv unor taxe suplimentare noi, pentru a obține documentația necesară în vederea comercializării produselor.

Pentru mai multe informații:
Adina Tătaru
Avocat colaborator bpv GRIGORESCU ȘTEFĂNICĂ
[email protected]

 

Articol realizat de Adina Tătaru, avocat și Ștefana Morărașu, avocat bpv GRIGORESCU ȘTEFĂNICĂ