Privatizarile secolului in Bulgaria, cea a producatorului national de tigarete – Bulgartabak si cea a operatorului de telecomunicatii BTC, au fost indelung negociate cu Banca Mondiala. Intelegerea finala prevede ca o data ce 80% din primul monopol si 65% din cel de-al doilea trec in proprietate privata, Bulgaria sa primeasca un imprumut de 450 de milioane de dolari. Data la care obiectivele trebuiau atinse a trecut si, in ceea ce priveste Bulgartabak, operatiunea de privatizare s-a lasat cu scandal, scotand la iveala jocuri de culise si defecte majore ale legislatiei privatizarii.
Anuntarea intentiei de privatizare a holdingului Bulgartabak a atras, in prima faza, gigantii mondiali. Doisprezece investitori, printre care Philip Morris, British American Tobacco si Imperial Tobacco Group, isi anunta intentia de a participa la licitatie. Optimismul lor se dezumfla insa pe drum. Guvernul bulgar vrea sa vanda holdingul ca intreg, nu pe bucatele, asa cum ar fi dorit investitorii, dispusi sa preia doar fabricile rentabile si sa lase pierderile pe seama statului. In plus, cabinetul de la Sofia anunta ca statul va pastra o actiune de aur. Reactiei negative a investitorilor i se adauga si cea a Fondului Monetar International. „Suntem ingrijorati ca, daca Guvernul pastreaza o actiune de aur, acest lucru va afecta interesul investitorilor, deoarece ei doresc sa se asigure ca vor avea control deplin asupra conducerii companiei”, declara cu cateva luni in urma reprezentantul FMI la Sofia, Piritta Sorsa.

O casuta postala a participat la licitatie

In pofida ecourilor defavorabile, guvernul ramane la ideea vinderii holdingului. Efectul hotararii sale este retragerea BAT din Bulgaria. Problemele nu se opresc aici. Rusia revendica dreptul de proprietate asupra catorva fabrici din cadrul holdingului. Relatiile dintre Moscova si Sofia devin incordate. Pe acest fond, in cursa pentru privatizarea Bulgartabak se inscriu trei consortii: cel format din Tobacco Capital Partners (firma bulgara) si Clar Innis (firma olandeza), sustinut de Deutsche Bank, consortiul rusesc Metatabak si grupul Tobacco Holding GmbH, alcatuit din International Tobacco Fund, Raiffesen Investment, investitorul grec Michailides si banca ruseasca Regionalna Perspektiva. Licitatia are loc, castigator fiind desemnat primul consortiu. Imediat izbucneste scandalul. In presa bulgara se fac dezvaluiri socante despre Clar Innis. Firma este, de fapt, o casuta postala si fusese inregistrata cu doar o saptamana inaintea licitatiei. Consortiul rusesc Metatabak da in judecata Agentia bulgara pentru privatizare, contestand licitatia. Metatabak acuza statul bulgar de incalcarea legii privatizarii si de ascunderea adevaratei situatii financiare a activului scos la vanzare. Dupa cateva luni, Curtea Suprema da verdictul: Agentia de Privatizare nu a gresit, licitatia a avut loc in conditii legale. Cu toate acestea, nu se stie inca cine a castigat Bulgartabak.    

Bulgartabak pe scurt

Holdingul Bulgartabak detine in Bulgaria 22 de subsidiare (12 centre de prelucrare a tutunului, noua fabrici de tigarete, un centru de productie de uscatoare, filtre si ambalaje), in Rusia cinci fabrici, o fabrica in Romania, o fabrica in Iugoslavia si o fabrica in Ucraina.

Actionariat: statul bulgar 92,84%, restul societati private si oameni de afaceri.

Profit net: 5,3 milioane leva (2,6 milioane USD) in 2000; 11,68 milioane leva (5,28 milioane USD) in 2001; 219,9 milioane leva (111 milioane USD) in primul
semestru al anului 2002.

Vanzari: in primul semestru al anului 2002 – 11.200 tone tigarete.

Scurta istorie a unei privatizari zbuciumate

Octombrie 2001 – Proaspat ales, Guvernul de la Sofia anunta ca privatizarea Bulgartabak se va incheia pana, cel tarziu, in luna iulie a anului viitor; 12 investitori, printre care Philip Morris, British American Tobacco si Imperial Tobacco Group, isi anunta intentia de a participa la licitatia in urma careia statul renunta la 80% din pachetul de actiuni.

Ianuarie 2002 – Agentia de Privatizare isi dezvaluie strategia: Bulgartabak va fi vanduta ca intreg, nu separat. Investitorii strategici isi afirmasera dorinta de a cumpara doar anumite fabrici, pe cele mai profitabile, din cele 27 existente.

Februarie 2002 – Agentia de
Privatizare face publica intentia statului bulgar de a-si pastra „actiunea de aur”.

Aprilie 2002 – O noua problema apare la orizont. Rusia isi revendica dreptul de proprietate asupra catorva fabrici din cadrul holdingului Bulgartabak.

Iunie 2002 – Din lupta pentru
Bulgartabak ies companiile transnationale. Raman pe pozitii trei concurenti: consortiul format din Tobacco Capital Partners (firma bulgara) si Clar Innis (firma olandeza), sustinut de Deutsche Bank, consortiul rusesc Metatabak si grupul Tobacco Holding GmbH, alcatuit din International Tobacco Fund, Raiffesen Investment, investitorul grec Michailides si banca ruseasca Regionalna Perspektiva.

Iulie 2002 – Este declarat castigator consortiul format din Tobacco Capital Partners si Clar Innis. Rezultatul este contestat de concurenta. Intregul proces este inghetat, pana la solutionarea plangerii acesteia.