Pe o piaţă a vinului extrem de dinamică în ultimii doi ani, care se estimează că ar putea depăşi pragul de 500 de milioane de euro în anul care se încheie, afacerile distribuitorilor încep să se specializeze pe un segment aflat abia la început: pivniţele private.
Există două mari grupuri de pivniţe private, spune Cristian Preotu, patronul companiei Le Manoir, specializată în comercializarea de vin şi produse gourmet; compania deţine, în franciză, magazinul Comtesse du Barry, din centrul Capitalei. În prima categorie intră pivniţele profesioniste, care aparţin fie restaurantelor, fie hotelurilor – dar acestea sunt deocamdată extrem de rare. „Am dezvoltat foarte mult segmentul de pivniţe private şi degustări, cel mai mult pentru persoane fizice“, afirmă Cristian Preotu. „Hotelurile şi restaurantele încă nu investesc prea mult în asta.“
Aproximativ 20% din cifra de afaceri a Le Manoir este realizată din stocarea cu vinuri a pivniţelor private, spune Preotu; în 2007, cifra de afaceri a firmei a fost de 4,55 milioane de lei, dublu faţă de cele 2,27 milioane din 2006, în timp ce profitul a urcat de la 411.000 de lei la 900.000. Dintre cei aproximativ 200 de clienţi care au optat pentru consilierea omului de afaceri (care le furnizează şi vinurile), în jur de 30 au pivniţe private propriu-zise, în timp ce în cazul celorlalţi se poate vorbi de stocuri personale – frigidere de 36 sau 60 de sticle, cu vinuri destinate în special consumului curent.
În general, deţinătorii de pivniţe private (sau de colecţii de vinuri) „preferă vinurile de 25 de euro sticla, apoi urcă spre cele de 50-60 de euro, plus acelea de 15 euro, care sunt curente, de fiecare zi“, spune Preotu. În cazul colecţionarilor de mică anvergură, bugetul anual alocat stocului iniţial şi completării colecţiei – pe măsură ce aceasta este consumată – oscilează între 6.000 şi 7.000 de euro, potrivit lui Preotu. „La pivniţe mai serioase, cu cåteva sute de sticle am şi clienţi de 200.000-300.000 de euro pe an, cu vinuri foarte bune. Mulţi dintre clienţii noştri sunt în Top 300“, explică Preotu.
Cei care investesc sume uneori consistente în amenajarea unei pivniţe private nu o fac neapărat pentru a-şi confirma un anumit statut social sau pentru a avea la dispoziţie un stoc de vinuri bune; există şi o latură investiţională. „În aceşti ani, s-au lansat primele vinuri ale tuturor caselor importante“, spune Cătălin Păduraru, director general al retailerului de vin Vinexpert. „Cine a fost atent ar putea avea în portofoliu aceste prime ediţii ale unor producători precum S.E.R.V.E., Vinarte, Carl Reh, DaVino, Recaş, Elite Miniş, Wine Princess, Domeniile Săhăteni, Domeniul Coroanei, Domeniile Såmbureşti etc. Tot cineva atent ar fi văzut că seriile de vinotecă s-au cam epuizat. Cine are un Traminer ‘58 de la Blaj, Cabernet Sauvignon ‘86 Såmbureşti, o Tămåioasă Romånească ‘88 sau o Busuioacă de Bohotin ‘89 are astăzi un adevărat tezaur. Dar atenţie, există şi foarte multe vinuri «prăbuşite»“, avertizează Păduraru.
Cum ar trebui să arate o colecţie? Presupunånd că problema spaţiului de depozitare este rezolvată (în jur de 2.000 – 3.000 de euro pentru amenajarea climatică a unei pivniţe de 20 mp), rămåne selecţia de vinuri. În general, Cristian Preotu spune că aceastsa ar trebui să fie cåt mai reprezentativă – dar cu o pondere mai mare acordată vinurilor franţuzeşti şi celor roşii.
Pentru un buget de 20.000 de euro (doar de dragul de-a vedea cum se construieşte o selecţie amplă), ar trebui început, spune Preotu, cu şase sticle dintr-un vin foarte bun, „un Chåteau Margaux, să zicem la 500 de euro sticla, apoi şase sticle de Mouton Rothschild, deci 6.000 de euro în total“. Ar urma „nişte vinuri cu un raport foarte bun calitate-preţ, cum ar fi Chåteau Pichon-Longueville, care e cam 80-100 de euro sticla, sau un Cos d’Estournel, din Saint-Estèphe, din aceeaşi gamă de preţ“. Apoi alte patru feluri de vinuri de Bordeaux din game mai joase de preţ (deuxième, troisième Grand Cru classé etc.), la aproximativ 100 de euro sticla, urmate de „al doilea vin de la castel, ca Baron de Brane şi Blason d’Issan (Margaux), Chåteau Smith-Haut-Lafitte (Pessac-Léognan), la 35 de euro fiecare“. Preotu ar continua cu Chåteauneuf-du-Pape (din Côtes du Rhône), Chåteau de Beaucastel, apoi cu vinuri din Italia – Chianti şi celebrităţile: Gaia, Ornellaia, Sassicaia „şi alte aia“, glumeşte Preotu. Pentru Spania, alegeţi Vega Sicilia sau Dominio de Pingus (200-300 de euro), din Lumea Nouă puteţi încerca Almaviva (din Chile, dar produs de Philippe de Rothschild, cam 100 de euro), din SUA o opţiune excelentă este Opus One („foarte, foarte scump“, spune Păduraru – cam 300 de euro sticla). Păduraru mai propune şi vinuri din Australia (Yalumba Hand Picked) şi din Noua Zeeelandă (Pinot Noir Koru).
„Romånia e un capitol separat şi complicat“, observă Păduraru. Mai întåi, pentru că aici se produc mai ales vinuri albe, care nu se pretează bine învechirii în pivniţă. Cristian Preotu ar alege doar trei vinuri romåneşti: „Flamboyant de la DaVino, la circa 30 de euro sticla; acum, pentru că e greu de găsit, probabil că preţul ajunge şi la 100 de euro. Apoi aş lua Prince Matei, de la Vinarte, şi aş face o încercare cu Cuvée Charlotte de la S.E.R.V.E. Peste vreo trei ani, aş mai lua ceva de la Domeniile Coroanei, de la Segarcea, am senzaţia că promit ceva bun.“
«În Franţa, o pivniţă de vinuri poate reprezenta o garanţie pentru un credit la bancă.»
Cristian Preotu, patron Le Manoir
3.320 de euro (13.000 de lei) costă această sticlă de Chåteau Pétrus din 1975, un vin celebru în toată lumea, foarte apreciat şi extrem de scump, din regiunea Pomerol. Este cel mai scump vin din oferta magazinului Comtesse du Barry
