Nesiguranţă şi îngrijorare sunt cuvintele cel mai des folosite de mediul privat când vine vorba de anul următor. Blocarea Codului Fiscal într-un „sertar“ din Ministerul Finanţelor – în ciuda dezbaterilor îndelungi cu firmele şi specialiştii în taxare – şi lipsa, cel puţin publică, a unui buget naţional sunt cauzele stării de nelinişte. Pericolul majorării taxelor principale, renunţarea la cota unică, un obiectiv repetat de actualul guvern în mai multe documente, sau introducerea unor impozite noi sunt variante posibile, deşi de nedorit. Codul fiscal în baza căruia se contruieşte bugetul anului viitor, la capitolul venituri, ar putea fi aprobat, la sfârşitul acestui an sau chiar la începutul lui 2015, prin ordonanţă de urgenţă. Evident că, în aceste condiţii, va fi imposibil ca textul dezbătut şi rescris în urma consultării mediului de business să fie preluat integral. Ordonanţa nu poate introduce decât o parte dintre modificări, iar selecţia va fi decisă de guvern în funcţie de presiunile generate de cheltuieli. Iar presiunile sunt foarte mari. Reducerea deficitului la 1,4% din PIB, scăderea CAS, creşterea cheltuielilor de apărare, cofinanţare şi, recent, sociale, necesită 15-20 miliarde de lei. Sumă care nu poate fi obţinută decât prin schimbări majore în fiscalitate.

Proiectul actual de Cod fiscal prevede creşterea de zeci de ori a impozitelor pe clădirile nerezidenţiale ale persoanelor fizice, terenuri şi maşini şi reintroducerea impozitului forfetar, redenumit specific. „O creștere uriașă e la impozitul pe terenurile agricole, De la 20 de lei, la 120 de lei pe hectar înseamnă echivalentul a circa 200 kg de grâu, adică 6%-7% din valoarea producției ar trebui plătită de fermieri doar pentru impozitul pe teren“, spune președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru. În plus, nivelul accizelor din 2015 nu e cunoscut, oficialii din Finanţe luând în calcul posibilitatea de a le stabili în lei, în loc de euro. Potrivit unor surse, accizele ar putea fi menţinute la valoarea în lei de acum, un nivel mult mai mare decât ar rezulta din convertirea în lei la cursul din Jurnalul Oficial al UE.

Renunţarea la cota unică este un alt scenariu. În programul de guvernare şi strategia fiscal-bugetară se arată că introducerea cotelor progresive pe veniturile persoanelor fizice este un obiectiv până în 2016.

Mediul de afaceri susţine că majorarea fiscalităţii va pune o barieră creşterii economice, iar soluţia pentru acoperirea angajamentelor suplimentare de cheltuieli ar trebui să fie combaterea evaziunii şi îmbunătăţirea colectării taxelor. După creşterile de fiscalitate din ultimii doi ani, investiţiile companiilor au fost grav afectate. „Încercările din acest an de majorare a veniturilor bugetare, prin introducerea accizei la benzină şi motorină si a taxei pe construcţiile speciale, au trimis economia României în recesiune tehnică. În plus, şi perspectivele de creştere economică în 2015 au devenit mai sumbre în ultimele luni, ceea ce va pune o presiune suplimentară crescândă pe veniturile bugetare“, spune Laurian Lungu.

În opinia lui Dan Bădin, există două soluţii de creştere a veniturilor bugetare: creşterea redevenţelor pentru resursele naturale şi introducerea impozitului specific, dar cea mai eficientă ar fi combaterea evaziunii. „Mediul de afaceri susține adoptarea de măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, creșterea gradului de colectare și încurajarea conformării voluntare“, susţine Daniel Anghel. Predictibilitatea, o cerinţă exprimată de companii, a fost spulberată. În lipsa Codului fiscal şi a bugetului, care e expresia completă a politicii fiscal-bugetare, firmele nu pot să-şi întocmească bugetele care vizează, printre altele, planurile de investiţii şi costurile salariale. Dacă va crește,  fiscalitatea se va reflecta în cheltuielile firmelor, putând duce la sistarea unor proiecte, reduceri de costuri sau chiar concedieri. „Ce bugete îşi pot face companiile pentru anul viitor, dacă nu ştiu nici care sunt taxele principale?“, se întreabă, retoric, Ionuţ Dumitru.

În ciuda pesimismului din business, ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu susţine că, prin activitatea sa, a stimulat afacerile, deşi evită sistematic să răspundă oricăror întrebări privind perspectivele anului următor. Singurul indiciu dat de premierul Victor Ponta: bugetul pentru 2015 va fi responsabilitatea următorului executiv.

Ce spun economiştii şi experţii în fiscalitate?

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal:"Istoria a arătat că, atunci când am avut de acoperit un gol bugetar semnificativ, primul lucru la care s-au gândit decidenţii noştri au fost creşteri de taxe. Este extrem de descurajant."

Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini: "Ne temem că nici în 2015, în condiţiile în care există presiuni pe buget, ca urmare a scăderii CAS, nu se va face altceva decât să se crească fiscalitatea."

Valentin Lazea, economist-şef al Băncii Naţionale a României: "Am văzut că principala doleanţă a mediului de afaceri este cea că taxele sunt prea mari. Haideţi să nu ne îmbătăm cu apă rece, în context european taxele vor creşte."

Marius Ionescu, Partener NNDKP Consultanță Fiscală: "Fiscalitatea a cunoscut o creștere constantă începând din 2010, cu excepția reducerii de CAS proaspăt introdusă. Cele mai importante creșteri sunt mărirea cotei de TVA la 24% și introducerea taxei pe construcții speciale (taxa pe stâlp). Au fost acompaniate însă de o serie întreagă de măsuri ce au avut de asemenea ca rezultat creșterea fiscalității, cum ar fi eliminarea unor scutiri și/sau creșterea bazei de impozitare (taxarea diurnelor, a autoturismelor achiziționate de companii etc), cresterea accizelor sau introducerea unor taxe speciale pentru companiile din domeniul petrol, gaze și electricitate. 

Există deci o anumită presiune asupra mediului de afaceri din acest punct de vedere, la care putem adăuga și relaționarea cu un ANAF nerestructurat.  Din acest punct de vedere, cred că păstrarea actualului nivel de fiscalitate – și eventual reducerea sa, ar trebui să fie un deziderat atât pentru guvernanți, cât și pentru mediul de afaceri.  Criza economică încă nu a trecut, iar mărirea taxelor ar fi evident o măsura pro-ciclică. Sper deci că nu vom asista la o mărire a taxelor în anii care vin și că această soluție facilă la îndemâna oricărui guvern va fi înlocuită cu o creștere a colectării, în primul rând prin reformarea ANAF-ului și creșterea eforturilor în direcția combaterii evaziunii fiscale.  Pentru a-și putea dezvolta economia, România încă trebuie să rămână atractivă din punct de vedere fiscal."

 

Laurian Lungu, analist economic: "Conjunctură economică actuală şi perspectivele pe termen scurt sprijină puternic o abordare a politicii fiscale care să se concentreze pe reducerea fiscalităţii şi a cheltuielilor bugetare. Această este o filozofie adoptată în prezent de majoritatea ţărilor din UE. Ipoteza maximizării veniturilor bugetare în 2015 printr-o eventuală creştere netă a unor taxe şi impozite este una fantezistă, total deconectată de realitatea economică. Evidenţă recentă o reprezintă încercările din acest an de majorare a veniturilor bugetare, prin introducerea accizei la benzină şi motorină şi a taxei pe construcţiile speciale, care au trimis economia României în recesiune tehnică. În plus, şi perspectivele de creştere economică în 2015 au devenit mai sumbre în ultimele luni ceea ce va pune o presiune suplimentară crescândă pe veniturile bugetare.

Influenţă ciclului politic în economie, prin creşterea unor cheltuieli cu impact social tranzitoriu, va genera din nou dezechilibre, ale căror efecte se vor resimţi în următoarele trimestre. Incertitudinea cadrului fiscal în 2015 reprezintă un impediment serios în procesul de planificare bugetară a mediului privat iar o eventuală alterare a întregului concept al cotei unice, în conjunctură economică actuală, va duce la o pierdere semnificativă a competitivităţii economiei autohtone."

Daniel Anghel, Tax Partner, PwC: "În decursul anului 2014 au existat câteva evoluþii contradictorii în ceea ce priveste politica fiscalã. Pe de o parte, introducerea accizei suplimentare pentru combustibili precum si a impozitului pentru construcþiile speciale care au îngreunat sarcina fiscala a contribuabililor, iar pe de altã parte, reducerea CAS cu 5% pentru angajatori din luna octombrie care reprezinta un pas inainte si care a rolul de a impulsiona economia si care sper ca va duce pe termen scurt si mediu la crearea de noi locuri de muncã si la reducerea fenomenului „muncii la negru”. În ciuda faptului cã nu am observat o îmbunãtãtire majorã în privinþa gradului de colectare sau a combaterii evaziunii fiscale, deficitul bugetar a fost tinut sub control de actualul Guvern (doar 0,24% din PIB deficitul bugetar în primele opt luni din 2014) cu pretul reducerii investiþiilor publice, fapt ce s-a reflectat si în încetinirea economiei înregistratã în prima parte a acestui an.
Este nevoie de stabilitate, transparenþã ºi predictibilitate în politica fiscalã. De aceea, nu este de dorit sã vedem în 2015 introducerea de noi taxe si impozite pentru ca România sã se poatã încadra în tintele de deficit structural agreate cu FMI ºi Uniunea Europeanã.  
În schimb, mediul de afaceri sustine adoptarea de mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, cresterea gradului de colectare si încurajarea conformãrii voluntare. Din acest punct de vedere, reorganizarea si reforma ANAF este o mãsurã bine-venitã care, suntem convinºi, îsi va arãta roadele în urmãtorii 2-3 ani. Mai mult, pe termen mediu si lung, imbunatatirea colectarii ar crea premisele necesare pentru reducerea sau chiar eliminarea unor taxe/ impozite introduse tocmai pentru a compensa gradul redus de colectare.

De asemenea, este nevoie de regândirea unora dintre mãsurile fiscale introduse în ultima perioadã. Anuntata reducere a impozitului pe construcþii speciale de la 1,5% la 1% este un pas în direcþia corectã, însã nu este suficient câtã vreme baza de calcul rãmâne valoarea contabilã brutã a activelor. Mediul de afaceri a susþinut în repetate rânduri ca, în cazul în care se doreºte menþinerea acestui impozit care a avut un impact negativ asupra investiþiilor, atunci trebuie sã se treacã la calculul acestuia raportat la valoarea fiscala neta luând în calcul amortizarea fireascã a acestora în timp."
 

Dan Bădin, Partener coodonator servicii fiscale şi juridice Deloitte România: "România va trebui să-şi păstreze angajamentele luate în cadrul acordului cu FMI şi CE cu privire la deficitul bugetar. Pentru anul 2014, deficitul bugetar a fost agreat la 2,2% din PIB, în timp ce, conform declaratiilorPrimului Ministru,  la sfârşitul primelor nouă luni, deficitul se situa doar la 0,2% din PIB. Tot conform declaraţiilor acestuia, pentru anul ce vine România isidoreste un deficit de circa 2% din PIB, în comparaţie cu ţintă de 1,4%, scopul declarat fiind posibilitatea de a atrage fonduri europene.

În aceste condiţii, se pare că până la sfârşitul acestui, an Guvernul are anumite rezerve cu privire la sursele prin care să asigure scadereaincasarilor bugetare că urmare a scăderii CAS. Pentru anul următor,scăderea CAS va fi luată în calcul în construcţia bugetului şi, în consecinţă, bugetul ar trebui să se încadreze în ţintele de deficit asumate. Atât pentru sfârşitul acestui an cât şi pentru anii ce vin, necunoscută majoră o reprezintainsaincasarile efective la buget şi cheltuielile din banii publici, care depind de numeroşi factori precum: evoluţia economiei şi a exporturilor, deciziile de politică economică şi bugetară etc. În consecinţă, este greu, dacă nu chiar imposibil de stabilit dacă obiectivele vor fi îndeplinite sau nu. În situaţia în care deficitul bugetar tinde să depăşească angajamentele asumate, atunci guvernanţii au la îndemână, lucurudestul de evident, două mari soluţii: scăderea cheltuielilor bugetare sau creşterea veniturilor.

Cum fiscalitatea are un impact doar asupra veniturilor bugetare, ne vom limita la impactul fiscalităţii asupra bugetului. Crestereaincasarilor bugetare din fiscalitate  poate avea două surse: crestereaincasarilor datorate cresteriiactivitatii economice şi/sau creşterii gradului de colectare sau, pur şi simplu, o creştere a taxelor prin mărirea cotelor actuale sau introducerea de impozite noi. Deşi este dificil de făcut previziuni în contextul atâtor necunoscute, pe baza declaraţiilor publice din ultima vreme, se pare că ar există două potentialesolutii în vederea cresteriiincasarilor bugetare. Prima se referă la modificarea redevenţelor la resursele naturale, în special cele petroliere. Sectorul petrolier este un segment al economiei din care statul obţine venituri substanţiale, atât sub formă taxelor şi impozitelor, cât şi sub formă redevenţelor. În acelaşi timp, statul este interesat să menţină atractivitatea activităţilor petroliere în România şi nu are interesul să împovăreze peste măsură companiile din acest sector. Totuşi, redevenţele din resurse naturale au o pondere mică în încasările bugetare (aproximativ 365 milioane Euro anul trecut), fiind mai mici decât în multe alte ţări din Uniunea Europeană mai puţin bogate în resurse naturale. Din declaraţiile recente ale Primului Ministru reiese că se doreşte că, începând cu anul viitor, nivelul redevenţelor să fie adus la nivelul mediei din UE, afirmaţie din care se subînţelege că redeventelela resurse naturale vor fi crescute. Nu existadeclaratii sau alte informaţii publice recente cu privire la nivelul estimat al redevenţelor pentru anul viitor.

O a doua soluţie avută în vedere este introducerea, începând cu anul 2015, a impozitului specific unor activităţi (iniţial denumit impozitul forfetar), prin care se urmăreşte impozitarea, pe baza de formule, a service-urilor şi spălătoriilor auto, restaurantelor, firmelor de catering, hotelurilor şi pensiunilor. Rolul impozitului specific ar fi de a mari încasările bugetare provenite dintr-un sector caracterizat în prezent de o rată efectivă a taxării (reală) semnificativ mai redusă decât restul economiei. Din moment ce companiile din aceste sectoare plătesc impozite relativ scăzute în baza legislaţiei fiscale actuale, noul impozit specific ar putea fi o altă sursă însemnată de creştere a veniturilor la bugetul de stat.

Este de menţionat că mediul de afaceri a cerut constant că sistemul fiscal să fie stabil şi predictibil, iar nevoile suplimentare de venituri la buget ale statului să fie susţinute de o lupta mai eficientă împoriva economiei negre şi a evaziunii fiscale. Consider că această alternativă ar fi mai eficientă şi mai favorabilă dezvoltării economice a României: se poate intră într-o spirală favorabilă de creştere, deoarece astfel se incurajeazacresterea economică sănătoasă ce are un impact favorabil, aşa cum am menţionat anterior, asupra creşterii veniturilor bugetare. Reforma anunţată a ANAF, ce ar trebui finalizată până în 2018, da speranţe că va există un focus mult mai mare al autorităţilor pe acţiuni concertate împotriva ariilor de evaziune fiscală."
 

Gabriel Sincu, Director Taxe, E&Y: "La prima vedere lucrurile nu arată bine deloc: pe lângă faptul ne-am angajat faţă de UE să ţinem un deficit bugetar la nivelul Germaniei, CAS-ul a fost redus cu 5 puncte procentuale, s-a aprobat scutirea de la impozitare a profitului reinvestit, se vorbeşte de reducerea impozitului pe construcţii iar cursul de calcul al accizei ar trebui să fie mai mic decât anul trecut. Fiecare dintre toate aceste elemente va contribui la diminuarea veniturilor bugetare. Peste toate astea mediul de afaceri aşteaptă din partea statului dezgheţarea investiţiilor publice şi facilităţi suplimentare pentru a încuraja creşterea economică.

Totuşi, trebuiesă avem în vedere faptul că România dispune de o rezervă semnificativă de venituri suplimentare la bugetul de stat: creşterea gradului de colectare a impozitelor. Ultimul raport al Consiliului Fiscal ne arată că gradul de colectare al impozitelor în România este în continuare sub media ţărilor din fostul bloc comunist. Obiectivul mult trâmbiţat de toate guvernele din ultimii 25 de ani (fără excepţie!)  de reducere a evaziunii fiscale ar trebui să devină în cele din urmă realitate. Ar fi deci momentul în care viitorul guvern să oprească “hemoragia” veniturilor bugetare provocate de evaziune şi, urmând modelul aplicat în prezent în lupta împoriva defrişărilor ilegale, să îi urmărească pe cei vinovaţi şi să aplice legea în mod egal pentru toată lumea.

În acest context ar fi loc suficient şi pentru reduceri de CAS şi pentru investiţii publice fără teamă că va trebui să renunţăm la cota unică sau că va trebui introdusă o nouă “taxa pe stâlp”.