Se poate spune, însă, că peisajul economic, bancar și investițional al următorului deceniu va fi complet diferit față de trecutul recent, arată o analiză Fortune.

Din punct de vedere economic, secolul 21 a fost neobișnuit. „Bilanțul contabil global” este o contabilitate a întregii economii a lumii, numărând activele și pasivele gospodăriilor, corporațiilor, guvernelor și instituțiilor financiare.

Înainte de anul 2000, bilanţul a crescut în tandem cu PIB-ul. De atunci, activele bilanțului au crescut mult mai repede decât PIB-ul, deoarece active precum capitalul propriu și imobiliarele au creat averi de 160 de trilioane de dolari. Acest lucru a contribuit la o creștere lentă, la o inflație globală scăzută și la scăderea ratelor dobânzilor.

Aceste tendințe ar putea să dispară

Aceste tendințe ar putea să dispară. Cerințele de investiții sunt în creștere. Cales spre emisii nete zero va necesita investiții majore, estimate la două puncte procentuale din PIB-ul global pentru restul acestui deceniu. Apoi există angajamentele declarate față de o nouă infrastructură, lanțuri de aprovizionare mai puternice și apărare.

Ce urmează? Pentru a răspunde la această întrebare McKinsey Global Institute a luat în considerare patru scenarii diferite, destul de plauzibile, ale modului în care economia globală va evolua până în 2030.

Scenariul #1: Performanță repetată

Analizând doar Statele Unite, în acest scenariu, volatilitatea scade, iar economia revine cam acolo unde a fost din 2000 până în 2020: economii mari, investiții slabe, o piață a muncii nu prea strânsă și inflație și rate scăzute ale dobânzilor. Productivitatea și creșterea producției sunt slabe. Bilanțul se extinde în raport cu PIB-ul și rămâne vulnerabil la perturbări.

Scenariul #2: Înapoi în anii ’70

În acest scenariu, se conturează ceva asemănător cu stagflația pe care a experimentat-o ​​SUA în anii 1970. Inflația și ratele dobânzilor pe termen scurt se mențin la aproximativ 4%, scăzând valoarea reală a activelor, inclusiv acțiunile și imobiliarele.

Băncile centrale trebuie să echilibreze lupta împotriva inflației cu sprijinirea stabilității financiare. Consumul este puternic, dar creșterea nu este impresionantă. Câștigurile corporative cresc lent, iar lipsa stabilității prețurilor înseamnă un risc ridicat de volatilitate a pieței. Averea reală a gospodăriilor scade. Raportat la PIB, bilanţul global revine la mediile istorice.

Scenariul #3: O resetare a bilanțului

Să ne gândim la perioada 1990 – 2000. Cunoscută ca „deceniul pierdut”, aceasta a fost, în esență, un episod de 10 ani de stagnare și recesiune, afectând bogăția, venitul și stabilitatea financiară. În acest scenariu, politica fiscală și monetară se înăsprește puternic pentru a reduce inflația. Prețurile activelor scad, punând instituțiile financiare sub presiune. Reducerea prelungită a efectului de bumerang atenuează creșterea, deoarece consumatorii achită datorii, în loc să cheltuiescă.

Scenariul #4: Accelerarea productivității

Acesta este singurul scenariu care prevede o creștere pe termen lung atât a veniturilor, cât și a bogăției. Investiții reale mai mari și implementarea tehnologiilor digitale și emergente, cum ar fi IA generativă, cresc productivitatea. Creșterea rapidă, pe scară largă, a PIB-ului crește bogăția gospodăriilor. Inflația scade, în timp ce ratele reale ale dobânzii cresc la aproximativ 1% în medie, susținând alocarea productivă a capitalului și îmbunătățind starea bilanţului global. În această economie puternică și stabilă, depozitele se micșorează în termeni reali, iar băncile centrale renunță la înăsprirea cantitativă.

Aceste patru scenarii distincte au ceva în comun: consecințe majore în lumea reală. Diferența de avere a gospodăriilor dintre scenariile de „resetare a bilanțului” și de „productivitate ridicată” se ridică la 48 de trilioane de dolari numai în Statele Unite până în 2030, conform estimărilor McKinsey Global Institute.