 |
Ce reprezinta amortizarea fiscala si care sunt reglementarile legale referitoare la aceasta (in vigoare, in prezent)? Care sunt limitele deductibilitatii fiscale la diferite categorii de imobilizari la care se calculeaza amortizarea?
Anca Podar – Brasov
|
|
Amortizarea fiscala reprezinta recuperarea din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii cheltuielilor aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau imbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile potrivit prevederilor Codului fiscal. Durata de utilizare in care se recupereaza, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizarii reprezinta durata normala de functionare. In consecinta, durata normala de functionare este mai redusa decat durata de viata fizica a mijlocului fix respectiv.
Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare nu se aplica la calculul profitului impozabil, cu exceptia acelor prevederi prin care se stipuleaza ca stabilirea valorii de intrare, a duratelor normale de functionare, precum si clasificatia mijloacelor fixe se face prin hotarari ale Guvernului.
Ultima actualizare a valorii de intrare a mijloacelor fixe a fost prevazuta de Hotararea nr. 1553/2003, prin care se stabilea ca incepand cu data de 1 ianuarie 2004 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de 1.500 lei (RON). Mijloacele fixe a caror valoare de intrare era mai mica decat limita stabilita prin hotararea guvernului trebuiau mentinute in evidenta contabila ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar. Valoarea ramasa neamortizata se recupereaza prin includerea in cheltuielile de exploatare intr-o perioada de maximum trei ani, cu aprobarea consiliului de administratie. Dupa amortizarea completa, acestea se scot din evidenta mijloacelor fixe si se trec la categoria de obiecte de inventar, urmand ca la scoaterea lor din folosinta sa se aplice regulile de casare a obiectelor de inventar. Nu se trec la categoria de obiecte de inventar mijloacele fixe care nu au insusiri comune obiectelor de inventar, cum ar fi: cladirile, constructiile, mijloacele de transport etc. Acestea raman in evidenta ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar si urmeaza regimul de scoatere din folosinta si de casare a mijloacelor fixe.
Incepand cu 1 ianurie 2005, prin Hotararea nr. 2.139/2004 care aproba noul catalog privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, pentru fiecare mijloc fix nou achizitionat se utilizeaza sistemul unor plaje de ani cuprinse intre o valoare minima si una maxima, existand astfel posibilitatea alegerii duratei normale de functionare cuprinsa intre aceste limite. Astfel stabilita, durata normala de functionare a mijlocului fix ramane neschimbata pana la recuperarea integrala a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din functiune. Duratele normale de functionare din acest catalog corespund cu duratele de amortizare in ani, aferente regimului de amortizare liniar.
Potrivit reglementarilor Codului fiscal, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;
b) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a guvernului;
c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizarile corporale care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizarii se are in vedere valoarea intregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intra in structura unui activ corporal, a caror durata normala de utilizare difera de cea a activului rezultat, amortizarea se determina pentru fiecare componenta in parte.
Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;
b) mijloacele fixe puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind in grupele in care urmeaza a se inregistra, la valoarea rezultata prin insumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investitiile efectuate pentru descoperirea, in vederea valorificarii, de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei in subteran si la suprafata;
d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix. Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare. In cazul cladirilor, investitiile efectuate trebuie sa asigure protectia valorilor umane si materiale si imbunatatirea gradului de confort si ambient sau reabilitarea si modernizarea termica a acestora.
Amortizarea acestor investitii se face fie pe durata normala de utilizare ramasa, fie prin majorarea duratei normale de utilizare cu pana la 10% sau in cazul institutiilor publice pana la 20%. Daca cheltuielile ulterioare se fac dupa expirarea duratei normale, se va stabili o noua durata normala de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent. Cheltuielile care se fac la mijloacele fixe ce au ca scop restabilirea starii initiale sunt considerate cheltuieli de reparatii;
e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate in bunuri noi, de natura celor apartinand domeniului public, precum si in dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate in proprietate publica;
f) amenajarile de terenuri.
Din punct de vedere fiscal, sunt acceptate oricare dintre metodele de amortizare – liniara, degresiva, accelerata -, fara a mai fi necesara vreo notificare sau aprobare din partea organelor fiscale. Trebuie tinut cont insa de urmatoarele reguli:
a) in cazul constructiilor, se aplica doar metoda de amortizare liniara;
b) in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerata;
c) in cazul oricarui alt mijloc fix, amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva.
Cheltuielile aferente achizitionarii de brevete, drepturi de autor, licente, marci de comert sau fabrica si alte valori similare, precum si cheltuielile de dezvoltare, care din punct de vedere contabil reprezinta imobilizari necorporale, se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupa caz. Cheltuielile aferente achizitionarii sau producerii programelor informatice se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe o perioada de trei ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza si metoda de amortizare degresiva sau accelerata.
Amortizarea fiscala se calculeaza incepand cu luna urmatoare celei in care mijlocul fix amortizabil se pune in functiune.
Pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, amortizarea fiscala se calculeaza pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, dupa caz. In situatia in care durata normala de utilizare ramasa este mai mica decat perioada contractului recuperarea cheltuielilor de investitii se face pe durata normala de utilizare ramasa. Cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se vor amortiza, liniar, pe o perioada de zece ani.
Mijloacele de transport achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate si in functie de numarul de kilometri sau numarul de ore de functionare prevazut in cartile tehnice. In acest caz, amortizarea se determina prin raportarea valorii de intrare a mijlocului fix la numarul de kilometri sau numarul de ore de functionare prevazute in cartile tehnice, rezultand astfel amortizarea/km sau pe ora de functionare. Amortizarea lunara se determina prin inmultirea numarului de kilometri parcursi sau a numarului de ore de functionare efectuate in fiecare luna cu amortizarea/km sau pe ora de functionare. In cazul autoturismelor folosite de angajatii cu functii de conducere si de administrare ai persoanei juridice, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecarei persoane fizice cu astfel de atributii.
In cazul mijloacelor fixe achizitionate cu durata normala de utilizare neconsumata, pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii in functiune, durata normala de utilizare ramasa), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normala de functionare ramasa. In cazul mijloacelor fixe achizitionate cu durata normala de functionare expirata sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normala de functionare se stabileste de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent.
Contribuabilii care au investit in mijloace fixe amortizabile sau in brevete de inventie amortizabile si care au dedus la data punerii in functiune a acestora cheltuieli de amortizare reprezentand 20% din valoarea de intrare a acestora, conform prevederilor legale in vigoare pana la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligatia sa pastreze in patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel putin o perioada egala cu jumatate din durata lor normala de utilizare. In cazul in care nu sunt respectate aceste prevederi, impozitul pe profit se recalculeaza si se stabilesc dobanzi si penalitati de intarziere de la data aplicarii facilitatii respective.
Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila si orice reevaluare contabila a acestora. Castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea sau din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezinta valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe diminuata cu amortizarea fiscala. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabila evidentiata in sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculeaza in baza valorii ramase neamortizate, pe durata normala de utilizare ramasa, folosindu-se metodele de amortizare aplicate pana la aceasta data. Pentru determinarea valorii ramase neamortizate, in cazul acestor mijloacelor fixe, in valoarea de intrare fiscala se includ si reevaluarile efectuate, potrivit legii, pana la acea data.
Valoarea ramasa neamortizata, in cazul mijloacelor fixe amortizabile vandute, este deductibila la calculul profitului impozabil in situatia in care acestea sunt valorificate prin unitati specializate sau prin licitatie organizata potrivit legii. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, in categoria unitatilor specializate se incadreaza persoanele juridice care, potrivit obiectului de activitate, intermediaza instrainarea de proprietati imobiliare si a altor mijloace fixe, departamentele specializate aflate in structura organizatorica a contribuabililor si alte unitati cu activitati similare. De asemenea, prin valoarea fiscala ramasa neamortizata, in cazul mijloacelor fixe amortizabile vandute, se intelege diferenta dintre valoarea de intrare fiscala si valoarea amortizarii fiscale, din care se scad sumele rezultate in urma valorificarii acestora.
In cazul casarii unui mijloc fix cu valoarea de intrare incomplet amortizata, cheltuielile inregistrate cu aceasta ocazie sunt considerate cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, adica deductibile la calculul impozitului pe profit. Prin casarea unui mijloc fix se intelege operatia de scoatere din functiune a activului respectiv, urmata de dezmembrarea acestuia si valorificarea partilor componente rezultate, prin vanzare sau prin folosirea in activitatea curenta a contribuabilului.
