Este la modă acum să se vorbească despre euro. Este moneda la care se raportează toţi europenii şi toată lumea are o opinie despre aceasta. În domeniul financiar în care lucrez, este interesant să observăm atenţia care i se acordă acestei monede în ştirile zilnice. Cineva m-a întrebat de curând: „Este cu adevărat necesar să adoptăm euro?“ Am considerat întrebarea foarte interesantă. Iar răspunsul meu nu a fost un „Da“ ferm şi imediat. Pentru că atunci când întrebarea este formulată astfel, răspunsul este „Nu“. Nu este necesar să adoptăm euro. Europa a trăit fără moneda unică timp de secole. Dar totuşi folosim euro acum. De ce? Se ridică însă întrebarea: „Este într-adevăr necesar euro având în vedere ce vrem să obţinem?“. Iar răspunsul este un „Da“ clar. După cel de-Al Doilea Război Mondial, şase ţări, conduse de Franţa şi Germania, au convenit să creeze o comunitate economică europeană ca prim pas către o Europă integrată. Acest lucru s-a hotărât şi semnat în cadrul Tratatului de la Paris, din 1951. Motivul era îmbunătăţirea standardului de viaţă al cetăţenilor, creşterea prosperităţii lor, toate acestea fiind posibile într-o Europă caracterizată de pace, şi nu de războaie sau conflicte sângeroase. A fost primul fundament al Uniunii Europene. Multe alte tratate au urmat, fiecare contribuind la apariţia următorului. Şi toate au consolidat procesul de integrare, generând prosperitate într-un context de pace.  
În 1992, s-a semnat Tratatul de la Maastricht. Mitterand şi Kohl au folosit singura „fereastră“ de oportunitate politică apărută după destrămarea Uniunii Sovietice şi reunificarea Germaniei pentru a ajunge la un acord privind uniunea politică, economică şi monetară. Şi astfel s-a creat fundamentul pentru adoptarea unei monede unice: euro. Este important să realizăm că acest tratat a creat doar cadrul. Proiectul era departe de a fi realizat. Toată lumea ştia asta. Ar fi fost necesari ani buni pentru a se conveni asupra unui tratat care să fie complet şi perfect. Şi astfel, „fereastra“ de oportunitate politică ar fi fost irosită. Important era să se deschidă drumul pentru a se putea începe călătoria şi a se duce la îndeplinire proiectul. Proiect care putea, în cele din urmă, să aibă drept rezultat o uniune fiscală, bancară, politică, monetară şi economică. Dar liderii politici mai recenţi nu au mai continuat eforturile de a progresa în această călătorie. Au deraiat de la drumul stabilit şi au fost luaţi prin surprindere de realitate. Prin urmare, euro s-a cufundat într-o criză a datoriilor începând cu 2009. Din fericire, tocmai această criză a reprezentat un semnal de alarmă şi, de atunci, multe reforme au fost adoptate. Aceste reforme ne vor repune pe drumul care continuă călătoria integrării. Integrarea europeană este factorul care a adus prosperitate în Europa. Iar acest fapt a condus la îmbunătăţirea semnificativă a vieţii cetăţenilor săi, într-un mediu caracterizat de stabilitate şi pace. Şi va continua să o facă. Cu condiţia ca europenii să realizeze acest lucru. Nu ar trebui să ne mai abatem de la acest drum. Moneda euro este necesară. Cu ajutorul euro, Europa va avea un viitor luminos.

Henk Paardekooper, preşedinte şi CEO al RBS România

*Opiniile exprimate în acest articol reprezintă opiniile personale ale autorului şi nu angajează în niciun fel instituţiile cu care acesta este asociat.