Au trecut peste oamenii aceștia trei războaie, dintre care două mondiale și au fost, pe rând, supuși ai Imperiului Habsburgic, cetățeni ai României Mari, apoi ai României Socialiste și au ajuns acum în capitalismul Uniunii Europene. Nimic nu le-a alterat credința, stilul de viață și, mai ales, limba în care vorbesc.

Numai că lucrurile se schimbă, implacabil. Până de curând erau peste 900 dar, în prezent, au mai rămas în jur de 300. Nimeni nu știe cifra exactă. Media de vârstă e undeva pe la 70 de ani. Ținutul lor, aflat la 480 de metri altitudine, arată ca un decor din filem. N-au vrăjitoare și dragoni care scuipă foc, dar au, în schimb, o droaie de mistreți, lupi și șacali în pădurile aproape virgine din jurul vetrei satului. Locul se numește Eibenthal în germană, sau Tisove Udolt în limba lor. În românește înseamnă: Valea Aninului. Se numesc pemi și au venit la noi din Bohemia. Sunt cehi.
Locuitorii satului din Mehedinţi sunt respectuoşi unii cu ceilalţi, iar rata criminalităţii este considerabil mai scăzută decât media naţională. Hoţii sunt practic inexistenţi, iar localnicii îşi permit să lase banii pe stradă pentru persoanele ce livrează pâine în zonă.

 

„Eibenthal este un sat de etnie cehă, nu ne furăm căciula unii la alţii. Aprovizionarea cu pâine se face din comuna Sviniţa de la aproximativ 20 de kilometri, se distribuie de trei ori pe săptămâni, marţi, joi şi sâmbătă. Oamenii pun banii în plasă, nu aşteaptă să vină maşina, când vine şoferul îi pune pâinea şi omul şi-o ia când poate. Ei au găsit această metodă de a pune plasele agăţate pe stâlpi, din cauza faptului că maşina cu pâine vine când ei nu sunt acasă. Nu s-au plâns niciodată că li s-a furat ceva”, spune Victor Doscocil, primarul comunei Dubova, de care aparţine satul Eibenthal.

Şi preotul satului, Vaclav Masek, spune că garajul casei sale este mereu deschis, dar nu a fost vreodată călcat de hoţi.Localnicii vorbesc cu mândrie despre satul lor, unde nu a fost niciodată nevoie de intervenţia poliţiei. 

 

Scurt istoric

Eibenthalul s-a înființat în anul 1827, în timpul celui de-al doilea val de colonizări cu cehi, care avea ca scop colonizarea zonei de frontieră a Imperiul Austro-Ungar, în special din rațiuni militare. Zona Porților de Fier a fost vizată în mod special, Eibenthalul fiind unul dintre cele câteva sate de „pemi” (locuitori ai Boemiei) care s-au înființat în zonă în această perioadă. Majoritatea coloniștilor au venit din Plzeň, Klatovy (din aceste două localități erau și mulți etnici germani printre coloniști, dar cu timpul aceștia s-au deznaționalizat și au adoptat limba cehă), Čáslav și Beroun. Ocupațiile lor de bază erau exploatarea lemnului și mineritul. Aceste două ramuri au constituit principalele surse de venit pentru locuitorii din Eibenthal. În ultima perioadă însă, Eibenthalul a cunoscut un puternic declin, datorită condițiilor economice nefavorabile de după revoluția din 1989, a migrării tinerilor spre orașe și în Cehia, și în consecință a îmbătrânirii rapide. Dacă în anul 1934 aici locuiau circa 600 de persoane, în anul 2000 mai erau 302 locuitori.