Nu pot să nu văd şi partea bună a crizei. Dacă în cazul regnului animal există legea lui Darwin, care face ca vieţuitoarele cu defecte să nu supravieţuiască, de ce nu s-ar întåmpla acelaşi lucru şi în economie?

Multe din companiile multinaţionale au ajuns prea mari şi chiar mai birocrate decåt instituţiile publice. Dacă este nevoie de semnături de la patru directori pentru a muta un calculator, oare ce capacitate are o astfel de companie de a reacţiona la nevoile clienţilor? Sau de a inova?

Criza va fi dureroasă, dar este un bun moment pentru a reveni pe drumul cel bun. În cazul companiilor mari ineficiente, opţiunile ar fi: falimentul sau preluarea de către concurenţi şi restructurările. Pe termen scurt, şomajul pe care-l presupune o restructurare poate părea un efect nedorit şi de evitat. Însă, să fim serioşi: chiar e nevoie de angajaţi speciali doar pentru a avea participanţi la şedinţe sau pentru a aviza mutarea calculatoarelor? E nevoie de producători de autovehicule cu costuri mari, pentru care nu există cerere (cum se întåmplă în cazul industriei auto din SUA)?

Cred că vom ieşi din criză cu o gåndire economică mai sănătoasă. Companiile-gigant vor fi primele lovite, în măsura în care s-au transformat în cuibare pentru ineficienţă.

Şi persoanele fizice vor plăti costurile crizei, începånd cu salariaţii şi pensionarii – care s-ar putea trezi că nu mai au din ce să plătească ratele la credite şi terminånd cu afaceriştii din Top 300. În cazul celor din urmă, marea majoritate şi-a plasat cåştigurile în proiecte imobiliare şi acţiuni la bursă, în loc să-i reinvestească. Criza le va aduce averile cu picioarele pe pămånt: adică în strånsă corelaţie cu cåt reuşesc să producă.

S-ar putea trezi nevoiţi să-şi våndă afacerile, la preţuri mult mai mici decåt în urmă cu un an. Din criză vor avea de cåştigat cei care au avut bani puşi de-o parte şi care pot cumpăra acum la preţuri mici. Fie că este vorba de companii, fie că este vorba de oamenii de rånd, care, de exemplu, ar putea face achiziţii imobiliare la preţuri mici.

Cea mai bună lecţie pe care o putem învăţa din criză este că ar trebui să revenim la bunele obiceiuri ale economisirii. Confruntaţi cu spectrul şomajului şi scăderii veniturilor, mulţi ne-am dori să fi pus mai demult deoparte ceva bani, pentru zile negre.