Începutul unui scenariu pesimist este situaţia în care criza de lichiditate duce la restanţe în plăţile de la buget, iar euro atinge 4,75 lei.

În fiecare decembrie, analiştii băncii daneze Saxo publică o serie de prognoze aparent şocante pentru anul care urmează. Scopul lor este de a pondera înclinaţia omenească spre optimism cu o doză de prognoze sumbre, din dorinţa de a stimula dezbaterea pe tema tendinţelor care vor afecta piaţa. Pentru anul care urmează, prognozele analiştilor Saxo includ o revoluţie în Iran, prăbuşirea monedei euro la 0,95 dolari, precum şi ieşirea Italiei din zona euro.

În spiritul aceleiaşi motivaţii ca aceea a analiştilor băncii daneze, am elaborat cåteva mini-scenarii intenţionat pesimiste despre ce ar putea aduce Romåniei anul 2009.

Începutul unui astfel de scenariu este situaţia în care criza de lichiditate duce la restanţe în plăţile de la buget, inclusiv la plata salariilor, iar moneda euro atinge pragul de 4,75 lei per unitate. Statul romån este forţat să apeleze la Fondul Monetar Internaţional după luni de tergiversări în interiorul coaliţiei de guvernare, iar termenii acordului ar fi mai duri decåt se anticipase iniţial.

Leul se depreciază şi mai mult, cresc dobånzile şi inflaţia, iar lipsa de lichidităţi este accentuată de scăderea dramatică a sumelor de bani trimise de romånii care muncesc în străinătate, pe fondul recesiunii din UE şi în special al crizei din Spania. Mii de familii ajung să nu mai poată rambursa creditele. Băncile sunt puse în situaţia de a evacua datornici din case. Pe o piaţă imobiliară îngheţată, recuperarea creditelor de către bănci devine anevoioasă, alimentånd criza.

Intransigenţa băncilor faţă de restanţieri este accentuată şi de lipsa de lichidităţi a băncilor-mamă. Investiţiile din sectorul privat îngheaţă, iar cele publice nu le pot substitui din cauza lipsei de fonduri din bugetul de stat. Volumul exporturilor către UE scade dramatic, pe fondul efectelor recesiunii din regiune.

Creşte riscul falimentului pentru sute de companii romåneşti. Investiţiile planificate de Ford şi Renault sunt amånate, iar lipsa infrastructurii adaugă noi costuri pe o piaţă deja afectată de criză. Într-o lume în care costurile mici stimulează investiţiile, nu avem şanse să atragem mai mult de unul din fiecare zece proiecte.

Agravarea situaţiei din întreaga regiune forţează cel puţin o bancă să caute preluarea de către un rival mai mare. Termenii tranzacţiei au şanse să fie şi mai puţin măgulitori pentru banca preluată decåt a fost cazul achiziţiei Merrill Lynch de către Bank of America. Cei mai probabili cumpărători ai unei bănci din Europa Centrală şi de Est sunt britanicii de la HSBC şi Barclays.

Pe plan politic, coaliţia de guvernare se deteriorează de la o lună la alta, dåndu-şi obştescul sfårşit imediat după scrutinul prezidenţial. Instabilitatea politică face agenţiile de rating să ne dea note şi mai mici, speriind puţinii investitori interesaţi de Romånia. Degringolada creată de criză creşte costul împrumuturilor pentru Romånia. Pieţele internaţionale ne taxează fără milă, iar restanţele la buget devin un lucru comun, ca şi întårzierea plăţilor salariilor pentru bugetari.

Chiar dacă scenariile de mai sus sunt relativ pesimiste, pornind de la abordarea analiştilor de la Saxo, ele sunt un exerciţiu sănătos. Nu în ultimul rånd, ele pot fi o sperietoare pentru guvernul recent instalat – sperietoare fără de care Romånia a arătat că funcţionează greu.