Kathimerini: COVID – Miturile şi măsurile

Publicația grecească Kathimerini vorbește despre miturile și măsurile apărute în contextul pandemiei de coronavirus. Cum gestionează Grecia situația și ce măsuri noi au pregătit autoritățile?

După cum probabil ați aflat, Grecia a adoptat noi măsuri astăzi pentru a combate pandemia, care includ, printre altele, ridicarea diferitelor restricții pentru cetățenii care au fost vaccinați împotriva Covid. Există, desigur, mult mai multe persoane competente pentru a judeca dacă măsurile sunt corecte.

Este interesant, însă, să ne gândim puțin la filozofia pe baza căreia sunt hotărâte și anunțate aceste măsuri – și nu numai la noi. Este o filozofie care, după părerea mea, surprinde un mare eșec global. Nu un eșec al măsurilor sau doar al guvernelor – ci un eșec al comunicării, universal, cu o mare seminficaţie, se arată într-un articol publicat de Kathimerini. 

Gândiţi-vă la următorul lucru: știm acum că posibilitatea ca cineva să moară de Covid se dublează la fiecare 5-8 ani adăugaţi la vârstă. Se dovedeşte din nou şi din nou că vârsta este factorul care influenţează cel mai mult riscul de a muri de Covid , mai mult decât orice altceva (inclusiv comorbidităţile). Chiar mai mult decât vaccinurile.

Vaccinurile anti-Covid au demonstrat dincolo de orice dubiu că oferă o protecție extrem de puternică împotriva Covid. În ultima săptămână, în Portugalia, unde 85% din populație este vaccinată, au murit de Covid 40 de oameni. În Grecia, unde 58% din populație este vaccinată, au murit 217 oameni în aceeași perioadă. Iar în România, unde doar 28% din populație este vaccinată, au murit 1395 de oameni.

Rolul vaccinurilor 

Conform studiilor, vaccinurile reduc riscurile de boli grave sau deces de cel puțin 10 ori, în timp ce cei care sunt vaccinați, dacă se infectează, se îmbolnăvesc cu simptome mai uşoare (sau deloc) și transmit virusul mai puțin. Acest lucru înseamnă, în esență, că pentru mulți oameni, vaccinarea reduce posibilitatea de a fi expuşi unui risc serios din cauza Covid până în punctul în care acest risc devin neglijabil sau, cel puțin, insuficient pentru a sta închis în casă, dezinfectând pungile de cumpărături. Dar nu este cazul tuturor.

Conform unei recente analize centralizate a ultimelor date de cercetare, un vaccinat în vârstă de 80 de ani are același risc de a se îmbolnăvi grav sau de a muri de Covid ca un nevaccinat în vârstă de 50 de ani. Deși vaccinul îi oferă o protecție semnificativă prin reducerea considerabilă a riscului la care ar fi expus, nu îl reduce într-o asemenea măsură încât să îl poată ignora.

Nu vaccinurile sunt responsabile pentru acest lucru, ci faptul că pentru cei de peste 80 de ani, Covid este o boală extrem de periculoasă. Chiar dacă riscul este redus de 10 ori pentru ei, rămâne unul considerabil. De aceea, majoritatea covârşitoare a persoanelor vaccinate care ajung în terapia intensivă sau mor din cauza Covid astăzi sunt oameni foarte bătrâni.

Această este realitatea, dar ea nu se reflectă în măsurile ce se aplică în diferite țări ale lumii – inclusiv în Grecia. Începând de astăzi, un bătrân în vârstă de 80 de ani va putea merge fără restricții la un cinematograf plin la capacitate de 100% sau poate mânca în spaţiul interior al unui restaurant, la fel ca şi un vaccinat de 50 de ani sau un vaccinat de 25 de ani. Filosofia măsurilor împotriva Covid îi tratează ca pe un singur grup în relaţia cu coronavirusul, deşi nu sunt deloc un singur grup.

Deși toţi trei sunt vaccinaţi, nu sunt în siguranţă în aceeaşi măsură. Acest lucru, evident, nu poate fi reflectat în măsurile care se iau (ce să facem, să interzicem intrarea de la o vârstă încolo?). Dar în același timp reprezintă o eroare de comunicare. Se creează o percepție greșită despre ceea ce fac vaccinurile, despre cum acționează Covid și care este riscul real pentru diferite grupuri de populație.

Cel mai mare eșec al pandemiei

Se presupune că în vremea noastră comunicarea a devenit o știință a preciziei. Profesioniștii foarte bine plătiți stabilesc în detaliu ce vor și ce gândesc oamenii, de ce produse au nevoie, cât și când. Astăzi, chiar și ultimul adolescent poate deveni un influencer și poate influenţa milioane de oameni din dormitorul său. Se presupune că acum, ca umanitate, jucăm comunicarea pe degete. Și totuși, în cea mai mare criză de sănătate a timpului nostru, gestionarea comunicării a fost – și continuă să fie – un dezastru continuu.

Datele corecte sunt prezentate într-un mod greșit, măsurile corecte sunt impuse fără o justificare suficientă, măsurile greșite sunt impuse fără nicio justificare și încet-încet, în toate țările lumii (trebuie să subliniem acest lucru – nu suntem singurii) încrederea în experți se erodează, ezitanţii nu merg să se vaccineze, cei prudenți se îngrijorează exagerat de lucruri de care nu ar trebui, pandemia nu dă înapoi și, de fapt, navigăm și ne persiflăm unii pe ceilalţi până când ajungem cu toții într-un blocaj din care nu mai scăpăm.

Cum s-a întâmplat asta? Cum se poate ca toate aceste cunoştinţe, admirabil folosite atunci când vine vorba să le vindem copiilor bule de silicon sau unicorni de pluş, să nu fie folosite acum când lumea piere şi avem, într-adevăr, nevoie de toate aceste cunoştinţe pentru a convinge persoanele în vârstă să se vaccineze ca să nu moară sau sau să le explicăm altora că nu trebuie să poarte o mască N95 atunci când duc singuri gunoiul?