(In)satisfactii

Este un dus rece si un avertisment care nu ne poate lasa indiferenti. La intrebarea „cat de satisfacuti sunteti cu propria agentie?”, nici macar unul dintre respondenti nu a ales optiunea „foarte satisfacut”. Din cei 400 de intervievati ce decid destinele noastre, ale agentiilor, nici macar unul nu s-a indurat sa aloce propriei agentii calificativul maxim. Zero raspunsuri la „foarte satisfacut”. Dramatic!Cei mai multi dintre clientii nostri, chiar si cei ce au intentia clara de a continua colabo

Este un dus rece si un avertisment care nu ne poate lasa indiferenti. La intrebarea „cat de satisfacuti sunteti cu propria agentie?”, nici macar unul dintre respondenti nu a ales optiunea „foarte satisfacut”. Din cei 400 de intervievati ce decid destinele noastre, ale agentiilor, nici macar unul nu s-a indurat sa aloce propriei agentii calificativul maxim. Zero raspunsuri la „foarte satisfacut”. Dramatic!

Cei mai multi dintre clientii nostri, chiar si cei ce au intentia clara de a continua colaborarea cu propria agentie, sunt doar „relativ satisfacuti”, iar unii sunt „satisfacuti”. „Caldut”, adica! Desigur ca din acest punct se naste retorica agentiilor: oare ce trebuie sa adaugam, ce se poate face si n-am facut deja, unde s-au diluat ambivalentele parteneriatului pe care incercam de ani sa-l construim in raporturile noastre cu clientii, care sunt asteptarile ce au generat acest „vot de blam”?

Unde gresim noi, agentiile romanesti? Una dintre variantele de raspuns tine, din nou, de POZItIONARE. De data aceasta, de pozitionarea noastra, a tuturor, ca industrie. Poate faptul ca suntem reuniti in mai multe asociatii, fara ca vreuna dintre ele sa fi avut forta de a „modifica perceptii”, face parte din acest adevar. Poate esecul nostru legat de a impune norme profesionale (vezi taxa de pitch si altele), poate lipsa de scrupule in competitia dintre noi, poate inconsistenta discursului nostru, ca industrie. Sau poate lipsa de verticalitate tradusa prin „a face orice”.

In acelasi timp, nu este uimitor faptul ca sunt campanii romanesti de mare succes, cu lauri, cu pozitie pe podiumuri de creatie si totusi beneficiarii acestora nu sunt „foarte satisfacuti” de agentia care le-a conceput? si nu este uimitor faptul ca s-au derulat numai in ultimul an campanii care au consolidat pozitia unor lideri de piata, au sporit vanzari ale unor branduri cu 100% sau 800%, si cu toate acestea brand managerii sunt doar „relativ satisfacuti”?

si-n plus, nu este uimitor cum prin lipsa lui „foarte satisfacut” interlocutorii nostri si-au minimalizat propria performanta, propriile abilitati de a obtine „mai bine”, „foarte bine”, „cel mai bine” de la propria agentie?

Prin insumarea variantelor de raspuns la intrebarile noastre retorice, as conchide ca nu este vorba nici de lipsa de respect la adresa agentiilor, nici de lipsa aprecierii reale ci, mai degraba, de o imaturitate profesionala inca accentuata, a noastra, a tuturor. Sper ca rezultatele studiilor similare din anii urmatori sa valideze aceasta concluzie. Altfel ne indreptam spre un sir lung de false (in)satisfactii.