In Romania, farsa tine loc de politica

In plus, a sesizat exact ceea ce noi toti simtim din plin in fiecare zi: societatea romaneasca este profund afectata de mita, clientelism, aranjamente de culise, iar oamenii obisnuiti sunt singurii care sufera consecintele ultime ale coruptiei generalizate. seful Camerei Americane de Comert in Romania, Obie Moore, si seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti au sustinut si intarit afirmatiile ambasadorului cu concluzia ca Romania nu are nici o sansa de a fi acceptata in Uniunea Europeana i

In plus, a sesizat exact ceea ce noi toti simtim din plin in fiecare zi: societatea romaneasca este profund afectata de mita, clientelism, aranjamente de culise, iar oamenii obisnuiti sunt singurii care sufera consecintele ultime ale coruptiei generalizate. seful Camerei Americane de Comert in Romania, Obie Moore, si seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti au sustinut si intarit afirmatiile ambasadorului cu concluzia ca Romania nu are nici o sansa de a fi acceptata in Uniunea Europeana in actualele conditii.

Mesajele au fost cat se poate de clare si de taioase, in termenii permisi de diplomatie: destul cu sforaria, este momentul ca clasa politica si societatea romaneasca sa-si asume responsabilitatea pentru aceasta adevarata boala. Ce au facut, in schimb, presedintele Romaniei, primul-ministru, ministrii si parlamentarii Puterii? In loc sa taca, sa inghita criticile si sa incerce sa faca ceva, au preferat, din nou, sa mature gunoiul sub pres. Cu alte cuvinte, in spiritul deja bine cunoscut, au dat-o pe glumite: ba ca am asistat la o manifestare de simpatie, ba ca ambasadorul american a vorbit in general despre coruptie, ba ca ar fi mai bine sa nu ni se mai dea atatea lectii. Pe principiul daca ne prefacem ca nu exista, problema ar putea disparea de la sine, atat presedintele Ion Iliescu, cat si Guvernul condus de Adrian Nastase au transformat, din nou, discursul politic legat de coruptie intr-o imensa farsa, facandu-i pe cei care au curajul sa deschida gura sa para niste nebuni care predica in desert.

Poate ca mai exista undeva, pierduti, vreo trei romani mai putin atenti care au inghitit galusca. Restul, cei care citesc ziarele, asculta stirile si se uita la televizor, a vazut doi ambasadori si un om de afaceri care s-au luptat pentru ca Romania sa capete statutul de partener al democratiilor occidentale, ironizati de o clasa politica prea aroganta pentru a accepta realitatea.

Pentru ca realitatea este cea zugravita de Michael Guest: coruptia a ingenuncheat comunitati intregi, sistemul de sanatate, legile si nu are nici o legatura cu doctrina politica, ci este o chestiune de lacomie si indiferenta. Orbiti de aroganta si prea bine infipti in scaunele pe care le ocupa, guvernantii nu mai vad in fata ochilor decat mirajul zerourilor din conturile bancare. Este adevarat, ei nu au nici o legatura cu politica, lacomia este cea care ii impinge mai departe. Politica adevarata, cea bazata pe credinta intr-o anumita doctrina, a apus in Romania. Farsele, aroganta si demagogia au fost ridicate la rang de politica, de parca tara ar fi populata de tampiti, care nu sunt in stare sa deosebeasca minciuna de realitate.

Privelistea pe care am avut-o in fata ochilor saptamana trecuta a fost pe cat de revoltatoare, pe atat de trista: in timp ce trei straini ne-au spus foarte clar ca ne jucam cu focul, onoratii domni care ne conduc au continuat sa zburde in jurul canistrelor pline, cu chibriturile aprinse, pretinzand ca nu este nici un pic de benzina pe o raza de sute de kilometri.