Comunicarea Comisiei Europene din 5 noiembrie 2013 privind realizarea pieţei interne a energiei electrice și valorificarea la maximum a intervenției (Comunicarea CE) conţine recomandări de principiu privind intervenţia publică în sectorul energetic. Spre exemplu, intervenţia publică trebuie să rezulte în măsuri justificate, stabile, proporţionale, transparente şi previzibile. Comunicarea CE recomandă, de asemenea, autorităţilor să ţină cont în proiectarea sau reformarea intervenţiei publice de principii precum reducerea la minimum a impactului asupra concurenţei şi eliminarea subvenţiilor disimulate, încurajarea concurenţei între tehnologii, luarea în considerare a impactului asupra costurilor pentru consumatori şi monitorizarea, evaluarea şi eliminarea treptată a sprijinului atunci când motivele care l-au justificat încetează să mai existe sau când circumstanţele se schimbă.
Unele dintre măsurile recente de intervenţie publică în sectorul energetic din România au răspuns mai mult sau mai puţin standardelor sintetizate prin Comunicarea CE.
Un exemplu în acest sens îl constituie măsurile promovate de autorităţi cu intenţia de a controla costurile suportate de consumatori în legătură cu aplicarea schemei de sprijin în domeniul energiei produse din surse regenerabile. Din perspectiva investitorilor în sector, măsurile de intervenţie au fost resimţite ca o schimbare semnificativă a regulilor, cu afectarea substanţială a planurilor de investiţii şi de afaceri pregătite, finanţate şi aflate în diverse stadii de implementare. În plus, comunicarea şi justificarea măsurilor nu s-au dovedit complete, coerente şi eficiente şi nu au arătat modul în care au fost luate în considerare şi interesele legitime ale investitorilor sau propunerile de ajustare avansate de aceştia. Aceste aspecte sunt de natură să afecteze încrederea investitorilor faţă de transparenţa, stabilitatea şi previzibilitatea reglementărilor şi respectarea garanţiilor în privinţa unui tratament echitabil. În continuare, autorităţile române proiectează noi intervenţii în sectorul energiei regenerabile, cum ar fi exceptarea marilor consumatori de electricitate de la suportarea costurilor cu certificatele verzi pentru un procent semnificativ din cantitatea de energie electrică achiziţionată. De asemenea, autorităţile par a lua în considerare chiar adoptarea unui sistem alternativ de promovare.
Având în vedere impactul măsurilor deja implementate asupra mediului investiţional, dar şi consecinţele legale ce pot rezulta pentru autorităţile publice în legătură cu măsurile de intervenţie publică, ar fi utilă evaluarea atentă a oricăror noi măsuri din perspectiva respectării principiilor cuprinse în Comunicarea CE. De asemenea, experienţele altor State Membre, în care modificările dispuse au fost deja contestate şi supuse controlului de conformitate şi legalitate, pot fi avute în vedere.
Un alt exemplu de intervenţie publică este garantarea accesului la reţea pentru termocentralele Hunedoara şi Oltenia, pentru perioada 15 aprilie 2013 – 1 iulie 2015, corelativ cu contractarea de la aceste societăţi a unor servicii tehnologice de sistem pentru anumite puteri minime „garantate”. Măsura a fost motivată prin nevoia crescută de servicii de sistem pentru echilibrarea şi menţinerea siguranţei sistemului energetic, pe fondul unui dezechilibru creat de scăderea cererii şi creşterea ofertei de electricitate. Totuşi, din perspectiva participanţilor la piaţă, măsura a fost percepută ca un avantaj comercial acordat celor doi producători, care a avut drept efect creşterea tarifului pentru serviciile de sistem. Aceste aspecte sunt de natură să afecteze încrederea în respectarea principiilor nediscriminării, rezonabilităţii si al proporţionalităţii şi să crească percepţia privind riscul de denaturare a pieţei şi a concurenţei legat de intervenţia publică. Comunicarea CE atrage atenţia asupra faptului că, atunci când Statele Membre reglementează pieţe de echilibrare şi de servicii tehnologice de sistem, trebuie garantat accesul tuturor producătorilor la acestea.
Domeniul gazelor naturale rămâne şi el semnificativ influenţat de intervenţia publică pe fondul unui proces etapizat de liberalizare. Cadrul legislativ actual instituie în sarcina producătorilor obligaţia de a pune la dispoziţia furnizorilor cu prioritate anumite cantităţi de gaze produse pentru asigurarea consumului pe piaţa reglementată. De asemenea, furnizorii au obligaţia de a asigura consumatorilor (atât din segmentul reglementat, cât şi concurenţial) un anumit amestec de gaze naturale din producţia internă şi din import. Astfel de obligaţii, justificate de nevoia de a asigura disponibilitatea resurselor pentru a satisface cererea pe piaţa reglementată, limitează în fapt funcţionarea pieţei concurenţiale.
Liberalizarea pieţei potrivit calendarului asumat ar fi de aşteptat să conducă la intensificarea tranzacţiilor pe piaţa concurenţială, cu impact asupra preţurilor. Autorităţile publice şi-au exprimat deja preocuparea legată de efectul liberalizării asupra marilor consumatori industriali, însă este de văzut în ce măsură işi propun să intervină pentru a temporiza impactul creşterilor de preţ anticipate.
Rezonabilitatea şi proporţionalitatea, caracterul stabil şi generator de încredere menţionate în Comunicarea CE pot fi puse sub semnul întrebării în cazul măsurii prin care, în anul 2013, s-a instituit impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale. Măsura pare să fi condus, în practică, la o limitare a liberei concurenţe prin crearea unui efect de aliniere a preţurilor din ofertele de vânzare pe piaţa concurenţială la preţurile practicate pe piaţa reglementată. Acest efect a făcut necesară o intervenţie de corijare dispusă recent, în încercarea de a decupla formarea preţurilor pe cele două pieţe.
Caracteristicile recomandate ale intervenţiei publice ar trebui evaluate şi în privinţa intenţiilor declarate recent de autorităţi de a institui obligaţii de tranzacţionare centralizată a gazelor naturale. Măsura similară dispusă în 2012 cu privire la vânzarea de electricitate a generat efecte şi reacţii negative. Multe dintre acestea au fost cauzate de lipsa de comunicare în legătură cu o schimbare fundamentală de reguli, disproporţionalitatea măsurii, întârzierea în pregătirea şi adaptarea regulilor privind tranzacţionarea pe platformele centralizate, precum şi de lipsa de receptivitate la propunerile de limitare a consecinţelor păgubitoare care au însoţit centralizarea tranzacţiilor. O potenţială intervenţie în acelaşi sens în sectorul gazelor naturale ar trebui să ţină cont de experienţa şi concluziile rezultate din centralizarea pieţei de electricitate.
Cele de mai sus sunt numai câteva exemple de intervenţie publică în sectorul energiei. Ar fi util ca autorităţile relevante să evalueze impactul şi efectele acestora pentru a determina atât eficienţa lor în atingerea unor obiective publice sau sociale, cât şi necesitatea şi compatibilitatea lor cu principiile promovate la nivelul Uniunii Europene, inclusiv în Comunicarea CE.
Alina Stancu Bîrsan,
Partener, PeliFilip
