Va veti intreba, pe buna dreptate, ce inseamna standardizarea politelor de asigurare si la ce bun tot acest efort. Sa incercam cateva explicatii.
Pe piata romaneasca a asigurarilor, lipsa unei traditii in domeniu a facut ca un produs nou-lansat de o societate sa fie copiat la scurta vreme si de alte companii din domeniu. Aparent, faptul in sine n-ar avea nimic reprobabil, cel putin din punctul de vedere al asiguratilor. Numai ca din dorinta de a castiga noi segmente de piata, companiile au copiat noul produs, dar l-au oferit la un pret mai mic, luandu-si, cu alte cuvinte, raspunderi tot mai mari cu bani tot mai putini.
Unul din motivele standardizarii politelor este tocmai eliminarea acestei situatii, efectul fiind reducerea concurentei neloiale si a preturilor de dumping. Practic, standardizarea are in vedere un nivel comun de la care se pleaca in ceea ce priveste conditiile generale de asigurare, excluderile de la polita, riscurile acoperite, fara ca acest lucru sa presupuna si un pret unic. „Pornind de la aceasta baza contractuala comuna, fiecare asigurator isi poate adauga in plus propriile clauze, stabilindu-si primele de asigurare in functie de produsul final oferit”, spune Florentina Almajanu, secretar general UNSAR.
Un alt argument il reprezinta tendinta existenta in Uniunea Europeana, acolo unde incepand din 1994 functioneaza o piata unica in domeniul asigurarilor cu tot ceea ce decurge de aici: conditii standard pentru politele de asigurare, posibilitatea asiguratorilor de a opera si in alte tari decat cea in care este inregistrata societatea.
Pentru piata romaneasca, standardizarea in prima faza a politelor pentru cladiri apartinand persoanelor fizice mai are o miza. Negociind cu statul pentru a subventiona o parte din primele de asigurare sau pentru a participa cu fonduri la un pool (o asociatie) al asiguratorilor, companiile spera sa ajunga la un acord pentru asigurarea intregului fond locativ national.