În emisiunea din 2 iulie 2025, a podcastului Hai România, jurnaliștii Dan Andronic și Mirel Curea analizează în detaliu aspectele cele mai sensibile ale momentului actual din România. De la un deficit bugetar uriaș, la o coaliție guvernamentală eterogenă și până la semnalele contradictorii ale societății civile, discuțiile reflectă o țară în pragul unor schimbări profunde. Dezbaterile abordează teme economice, politice și sociale, dar și cazuri concrete de posibile fraude și conflicte de interese.

Dan Andronic atrage atenția asupra gestionării patrimoniului public

Jurnalistul și consultantul politic Dan Andronic, aduce în atenția publicului o situație gravă legată de gestionarea patrimoniului statului român.

El susține că o clădire de lux aflată în proprietatea statului a fost închiriată pe o perioadă foarte lungă unei firme paravan, care ulterior a subînchiriat imobilul unor bănci private, cu sume duble față de chiria plătită statului.

Jurnalistul afirmă că acest tip de operațiuni reprezintă un „furt legalizat”, iar mecanismele prin care se desfășoară arată complicități și lipsa unor reacții clare din partea autorităților.

„Cel puțin două persoane din conducerea EximBank erau și în conducerea ING când s-a încheiat acel contract. Da, la revedere. Asta schimbă complet caracterul situației. Aici este vorba despre niște complici. Oameni buni, este vorba despre modul în care sunt furați banii statului, iar eu îl consider furt.

Da, într-un mod legal. Știu că sună paradoxal. Am văzut multe combinații de genul acesta și chiar astăzi cineva mi-a spus că va face o solicitare conform legii 544 pentru a verifica câte imobile are statul închiriate de la privați. Mă voi duce să verific pentru că este clar că acesta este un mod de operare”, spune Dan Andronic.

Andronic detaliază modul în care imobilul a fost închiriat din 1993 până în prezent aceleiași persoane, care, în mod dubios, a reușit să subînchirieze aceeași clădire unei bănci cu un preț dublu.

„Aici vorbim de o firmă paravan, nu de o întâmplare. Din 1993 până în 2025, aceeași casă, aflată în proprietatea statului, era închiriată către aceeași persoană, un cetățean care, întâmplător, a avut două soții. Una se numea Irina, cealaltă Monica, iar el le-a folosit pe ambele ca să fie în față.

Este un cetățean străin, nu un român, care a închiriat de la stat un imobil de lux situat vizavi de fostul sediu al ambasadei sovietice, actuala ambasadă a Rusiei. Nu cred că există o locație mai bună. Printr-o minune, acest cetățean reușește să îl subînchirieze, cu un preț dublu, unei bănci. Prima dată a fost ING, a doua oară EximBank”, mai spune el.

O malversațiune financiară și o schemă prin care statul este prejudiciat

El consideră că acest fapt reprezintă „o malversațiune financiară” și o schemă prin care statul este prejudiciat:

„Eu cred că asistăm la o malversațiune financiară. Nu pot să-i spun inginerie financiară, pentru că nu mi se pare nimic inginerește în toată această poveste, prin care zeci de milioane de euro au ieșit din buzunarul statului și au intrat în buzunarul unor șmecheri.

Am și câteva indicii despre unde s-au dus acești bani, dar, ca să zic așa, fac și eu ca Virgil Măgureanu – am o părere, dar nu sunt sigur de ea. Ideea este următoarea: nu cred că este singurul caz. Într-un fel sau altul, mă bucur că Bolojan l-a scos în evidență, pentru că astfel am putut să urmărim firul”, concluzionează jurnalistul.

Jurnalistul afirmă că această situație nu este un caz izolat, ci face parte dintr-un mod de operare ce implică firme paravan și interese obscure, întinzându-se pe decenii.

În plus, Dan Andronic arată că există indicii care leagă aceste tranzacții de anumite persoane cu influență, inclusiv din zona serviciilor secrete.

Legăturile cu instituțiile și lipsa reacțiilor oficiale

Dan Andronic mai amintește și despre faptul că fostul ministru Eugen Teodorovici a încercat să preia imobilul pentru Ministerul Fondurilor Europene, însă s-a lovit de un refuz oficial, fapt care ridică întrebări despre cine controlează și cine profită de aceste contracte.

El observă că tăcerea în jurul acestui caz și lipsa unor anchete serioase sunt îngrijorătoare:

„Ce mi se pare interesant este că e cam tăcere în jurul acestui subiect, ceea ce îmi arată că există foarte multe contracte de publicitate care se învârt în această zonă.

Unul dintre avocații importanți din România mi-a scris azi dimineață, după ce a citit articolul, și mi-a spus: „Am avut mai demult un litigiu cu firma lui Peterson. Hm, foarte bine susținută. Lucram pentru ING și mă izbeam de un zid.” Din punctul său de vedere, lucrurile sunt destul de clare. Este vorba despre o metodă prin care se extrag bani de la bugetul statului și se duc în buzunarul unor cetățeni care, repet, au deja o filieră. Este o filieră clară, dar avocatul încearcă să obțină mai multe informații.

Mergând pe firul logic, știm cum e: întotdeauna o astfel de șmecherie poate fi devoalată în timp, pentru că lasă urme. Aceste urme permit identificarea unui mod de operare. De aceea, când am văzut situația din 1993, cu aceeași casă, același cetățean și aceeași bancă, mi-a fost clar că cheia este în instituția pe care a ales-o.

Mai spun un lucru: Eugen Teodorovici a încercat să preia acel sediu pentru Ministerul Fondurilor Europene, când era ministru. Avea, într-un fel, un drept de preemțiune, ca să zic așa, dar i s-a blocat accesul. S-a dat peste mâna, frumos. De aceea afirm că există indicii clare care susțin aceste afirmații. Oamenii încep să vorbească mai ales când lucrurile ies la iveală, iar asta este normal”, mai spune el.

Mai mult, jurnalistul explică faptul că aceste tranzacții au fost dificil de contestat în trecut, întrucât anumite instituții publice au funcționat ani buni în sedii închiriate de la persoane private, ceea ce poate ascunde alte modalități de extragere a banilor publici.

Suspiciuni privind conexiunile cu servicii și complicități

Dan Andronic ridică și ipoteza implicării unor persoane din sfera serviciilor de informații în aceste afaceri: „Sunt suspiciuni pe care ți le am împărtășit de ieri. Eu sunt absolut convins că mare parte din banii ăștia din profitul ăsta, deci ăsta nu e profit, e un furt, ajungea la niște șmecheri pe care eu îi văd a fi din zona serviciilor de informații.”

El afirmă că mulți dintre cei care au lucrat înainte de 1989 în domeniul contraspionajului nu-și amintesc de personajul implicat în afacere, dar subliniază că afacerile realizate în acea perioadă se făceau prin filiere controlate de securitate, ceea ce deschide o perspectivă interesantă asupra modului în care astfel de scheme au fost facilitate.

Urmărirea firului și dezvăluirea adevărului

Jurnalistul susține că astfel de manevre pot fi descoperite prin investigarea detaliată a documentelor financiare și a contractelor:

„Oricând o șmecherie de tipul ăsta poate fi devoalată pur și simplu prin trecerea timpului pentru că lasă urme”.

El insistă pe faptul că modelul operativ este clar și că dovezile pot fi strânse pentru a expune amploarea fenomenului.

Andronic mai punctează că aceste informații vin în contextul în care societatea începe să fie tot mai atentă la astfel de practici, iar dezvăluirile pot stimula reacții și anchete mai aprofundate.