Protejarea debitorilor de eventualele fluctuații ale dobânzilor la creditele pe care le-au contractat contravine cu însăși noțiunea de piață liberă, spune analistul financiar Aurelian Dochia. Iar calculul dobânzilor pentru creditele de consum trebuie să se facă în mod realist, ținând cont de condițiile pieței.

Indicele de referință pentru creditele consumatorilor – IRCC a fost publicat de Banca Națională pentru prima dată pe 2 mai 2019, în urma nesfârșitelor dicuții legate de modul în care băncile comerciale stabilesc nivelul indicelui ROBOR, în funcție de care se calcula dobânda pentru creditele de consum.

Manipularea ROBOR

De la cel mai înalt nivel politic și guvernamental au existat acuze cu privire la manipularea în sus a ROBOR de către băncile comerciale, acuzații care s-au transpus în infama ordonanță economică de urgență 114/2018, care impunea inițial o taxă pe activele bancare ale instituțiilor de credit, care să fie corelată cu nivelul ROBOR.

Ulterior s-a renunțat la idee și a fost introdus IRCC în locul ROBOR, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019, care modifică OUG 114/2018, în speranța că astfel va scădea nivelul dobânzilor la credite.

Cu toate acestea, după un entuziasm inițial, mai ales al celor care au contractate credite în lei, nivelul IRCC a crescut, iar analiștii economici previzionează că trendul ascendent al Indicelui de referinţă pentru creditele consumatorilor va continua anul acesta şi în 2020, dar într-un ritm mult mai impredictibil şi mult mai fluctuant decât o face ROBOR-ul.

În contradicție cu piața

În acest context, am discutat cu analistul financiar Aurelian Dochia, pentru a vedea în ce măsură IRCC îi protejează pe debitori mai mult decât ROBOR-ul de fluctuațiile de dobândă.

”Trebuie să stabilim un lucru: nimeni nu poate să îi protejeze pe debitori de variațiile de dobândă, pentru că acestea fac parte din mersul natural al unei piețe financiare. Nu există în lume și nu a existat în istorie o piață financiară în care dobânda să fie fixă la nesfârșit”, a declarat Aurelian Dochia, în exclusivitate pentru Capital.

”Dobânda, în mod normal, trebuie să varieze, ceea ce înseamnă că poate să crească ori poate să scadă, pe anumite perioade. Iar ideea de a îi proteja pe cei cu credite de variațiile de dobândă este o idee care vine în contradicție cu noțiunea de piață – nu se poate să încerci să ai un sistem de protejare prin stabilirea unor niveluri fixe ale dobânzilor și să accepți, în același timp, ca piața să își îndeplinească rolul de reglare”, a adăugat analistul financiar.

Soluție imperfectă

”Este evident că IRCC-ul este o soluție imperfectă și după părerea mea nu este nicicum mai bine decât rata dinainte. Dealtfel, din cunoștințele mele, nici nu există un corespondent, un indice similar în alte țări europene.

Problema este însă că o parte din criticile care au fost aduse soluției anterioare (ROBOR – n.n.) sunt întemeiate, pentru că piața românească este destul mică și puțin dezvoltată, pe care nu există tranzacții suficiente și o lichiditate mare, care să dea încredere că ceea ce rezultă din cotațiile astea de piață este real, este legat de niște tranzacții efective.

Ce înseamnă, mai exact, asta: băncile între ele își dau bani, pe anumite termene, de la câteva săptămâni până la câteva luni și aceste tranzacții între bănci erau folosite ca referință pentru dobânzile la creditele acordate consumatorilor. Dar, dacă piața este mică, nu prea există tranzacții, pe anumite termene în viitor: nu ai tranzacții la șase luni, nu ai tranzacții la nouă luni și atunci se poate spune, pe bună dreptate, că sunt niște cifre artificiale”, susține Aurelian Dochia.

Primele semne de nemulțumire

”Dar altele mai bune nu poți construi, uitându-te în urmă la ce a fost anul trecut. Tocmai asta este ideea pieței, ea încearcă să se uite în viitor, nu în trecut. Nu poți să faci în 2019 o rată care este bazată pe anul 2018 și nici o rată care să fie făcută din condei: stăm într-un birou și ne gândim, așa, cam cum ar trebui să ajustăm cifrele. Trebuie ținută seama de condițiile pieței și, după părerea mea, IRCC-ul nu răspunde acestui deziderat.

Iar eu cred că IRCC-ul a început deja să își arate limitele și cred că există deja discuții și încercări de a găsi o soluție diferită. S-ar putea să fie numită o perfecționare a IRCC, dar, așa cum spuneam, este esențială injectarea unei doze de realism în acest mod de calcul al dobânzilor pentru creditele de consum. Trebuie ținută seama de piață, de indicatorii pieței și de cum văd actorii de pe piață viitorul în următoarele 3,6,9 luni, pentru a stabili niște referințe la tranzacții”, a adăugat analistul financiar.

Încercări de remediere a neajunsurilor

”Nu cred că deocamdată suntem pregătiți să revenim la ROBOR, dar în același timp cred că se va încerca o perfecționare a IRCC. Dacă nici așa nu merge, poate că într-un an, doi, se va reveni la vechiul indice de referință.

Știm foarte bine că se fac încercări și la nivel european – există și prin alte părți discuții și nemulțumiri față de diverși indici care au fost folosiți pentru orientarea pieței. Poate că din aceste discuții vor exista și niște soluții. Deocamdată însă nu știu să fi fost identificată o soluție satisfăcătoare pentru toți participanții din piață.

Chiar și BNR încearcă o aducere a ROBOR cât mai aproape de realitățile pieței și acest lucru a putut fi văzut cu ocazia ajustărilor pe care Banca Națională le-a adus indicelui în această vară. Mai ales că BNR este bine plasată ca să opereze astfel de ajustări. Banca Centrală are, pe de o parte, cele mai bune date privind piața, iar prin rolul ei menține un dialog permanent, în primul rând cu băncile, care sunt principalii actori de pe această piață”, arată el.

O piață mai complicată

”De cealaltă parte, băncile sunt obligate să fie atente față de clienții lor, pentru că au tot fost scandaluri în utimii ani, nu doar cel cu ROBOR-ul, ci și francii elvețieni și altele. Tot timpul au fost scandaluri care au împins băncile să acorde mai multă atenție clienților, ceea ce este un lucru bun.

În același timp, însă, prin faptul că băncile au fost obligate să se protejeze mai mult, a survenit și o creștere a birocrației – clientul este pus să semneze tot felul de hârtii suplimentare: că a făcut, că a înțeles, șamd, ceea ce face totul mai complicat pentru instituțiile de credit.

Așa o să mergem însă în continuare, vom asista la o complicare a pieței, se caută și se impun noi reguli, fie la nivelul băncilor, fie la cel al autorităților, dar toate aceste reglementări suplimentare vor mări în cele din urmă costurile de tranzacție, vor reduce numărul de potențiali clienți care au acces la credite și vor avea un impact negativ asupra pieței.

În concluzie, eu spun că era mult mai simplă o corecție adusă ROBOR-ului, decât să fie introdus IRCC. S-a sperat însă că va fi găsită o soluție-miracol, care să rezolve toate problemele și să arate cum consumatorul se află în prim-planul preocupărilor politicienilor”, a concluzionat Aurelian Dochia.