În alte circumstanțe, ce meserie ți-ar fi plăcut să urmezi?

Elisabeta Moraru: Profesor. În științele umaniste mă regăsesc. Am predat etică și deontologie la facultatea de Jurnalism și Comunicare în timpul doctoratului. Doctoratul îl am în sociologie. Îmi place foarte mult, iar atunci când timpul îmi permite predau. Din acest motiv și foarte proiecte ale noastre sunt în educație. Eu cred foarte mult că trebuie să dăm înapoi.

Care sunt cele mai importante decizii care te-au adus aici?

E.M.Poate dorința infinită să învăț. Atunci când am ajuns aici nu eram un specialist în zona digitală. Mi-am dorit să învăț și am spus că dacă nu e ceva ce îmi poate depăși capacitățile intelectuale înseamnă că pot. Cred că după asta m-am ghidat toată cariera mea.

La ce oră te trezești dimineața.

E.M.: Depinde. Între 3 și 8 dimineața, în funcție de ora la care am avion sau dacă trebuie să-mi duc copiii la școală.

Cu ce gând te trezești?

E.M.: Sunt un optimist convins și în fiecare dimineață mă trezesc cu gândul că pot face ceva bun, că pot învăța. Știu că poate sună ciudat, dar așa sunt. Cred foarte mult în implicare. Dacă nu te implici, mai bine renunță, nu are sens. Cred în oameni care ajută, cred în loialitate.

Dacă ar fi să îți caracterizezi viața prin titlul unei melodi, care ar fi aceea?

E.M.: Walking On Sunshine. Cred că sunt 15 ani de când toate mail-urile mele se termină cu “soare blajin”, “soare zâmbăreț”, “soare jucăuș”, etc. Când cineva primește un mail de la CEO Google România îl primește cu soare blajin.

Care a fost modelul tău în copilărie?

E.M.: Mama. Mama a fost contabil, iar tata bucătar. Mama a fost o persoană extreme de muncitoare, independentă și cu o determinare incredibilă. Asta pe mine m-a marcat profund.

Ai un model acum?

E.M.: Am foarte multe, dar mă feresc de modele pentru că avem tendința să punem oamenii pe piedestal, iar după aceea ne simțim înșelați în așteptări. Eu cred că e bine să înțelegem că oamenii vin și cu bune și cu rele și că există și momente în care greșim.

Cum arată o zi din viața ta?

E.M.: Cred că ceea ce definește foarte bine viața mea sunt întâlnirile. Am foarte multe întâlniri, comunic mult, am multă interacțiune cu oamenii. Pot fi și 11 întâlniri sau evenimente într-o zi.

Am o fetiță de 10 ani și un băiețel de aproape 4 ani pe care îi duc la școală.

Ce înseamnă succesul pentu tine?

E.M. :Să termini ziua și să spui că ai învățat ceva și că te bucuri că ai încercat.

Cum se răsfață o femeie de succes? Ce activități faci în timpul liber?

E.M.: Mă întâlnesc cu prietenii, dansez, citesc. Îmi place foarte mult să citesc, e o bucurie de a mea. Citesc beletristică, nu business. Ultima carte a fost “Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina. Deosebită. Rușii îmi plac foarte mult.

Dacă ar fi să recomanzi pentru cititorii noștri o carte pe care ar recomanda-o CEO-ul Google România, care ar fi aceea?

E.M.: „Magicianul”, „Cronica păsării arc” și „Maestrul și margareta”.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de la părinți?

E.M.: Una dintre lecțiile pe care le-am învățat ca părinte este răbdarea. Lecția pe care am primit-o de la părinți este cea a responsabilității, poate chiar în extremă. Ar mai fi afecțiunea, sentimentul de a te simți cu adevărat iubit, special, chiar când este neziua ta de naștere, trebuie să fii specială. Să te simți un om special pentru niște oameni și că te iubesc acei oameni, mie mi se pare foarte important. Am simțit că sunt iubită în familia mea.

Top trei principii după care te ghidezi în plan profesional.

E.M.: Respect, excelență și eficiență

Care este cel mai de preț lucru pentru care ai renunța pentru carieră? Ai simțit că ai renunțat la ceva?

E.M.: Mereu sacrifici ceva. Proiritate vine din latină, “prio”, care înseamnă primul. Unul singur poate fi. Eu încerc să nu sacrific ci să balansez corect. Ăsta e un pricipiuu după care eu îmi ghidez viața. Încerc să balansez, să am și cariera care îmi place foarte mult și pentru care am studiat foarte mult. Încerc să balansez viața de familie, mai ales că având doi copii pot spune că este așa de frumoasă interacțiunea cu ei, că învăț atât de mult de la ei și că sunt niște ființe așa de deosebite încât vreau să am parte de ele. Pe lângă toate acestea sunt un individ care trebuie să-și cultive emoționalul, inteligența, pasiunile, prietenii. Prietenii sunt foarte importanți. Avem același grup de aproape 20 de ani. Aș vrea tare mult să am amintiri comune cu oamenii aceștia.

Cum reușești să controlezi momentele critice? Ai o rețetă?

E.M.: Am învățat să am răbdare. Sunt o persoană impulsivă și mi-am educat răbdarea. Cred că este bine să nu reacționez la primul impuls. Dacă am o tensiune nu externalizez. E un „serviciu” pe care l țin pentru mine. Dacă am probleme eu vorbesc cu oamenii. Primul lucru nu este să mă duc să cer un sfat, ci să analizez perspectiva celeilalte persoane, după care abordez persoana. Nu cred neapărat în varianta în care vine cineva să-ți rezolve problema. Trebuie să abordezi direct și să verbalizezi. Să spui, să dai feedback. Am mentori în interiorul companiei, prieteni, familie, nu am o persoană anume.

Ai vreo temere în plan profesional?

Nu sunt genul care se teme. Aș vrea ca ceea ce fac să aibă impact, ca toate eforturile pe care le-am făcut să nu fie pentru a-mi primi salariul, ci să fie și despre faptul că a fost ceva în care am crezut. Temerea mea este să nu pierd aceste eforturi ale mele în lucruri care nu au impact.

Dacă o adoleșcentă de clasa a 9-a, a 10-a te-ar întreba ce să facă în viață, ce sfaturi i-ai da?

Acum două săptămâni am fost la un liceu și m-am întâlnit cu studenții. Facem întâlniri regulat cu tinerii. Cred cu tărie că undeva în jurul liceului decizi ce carieră vei urma. E foarte important ce modele vezi și e foarte important să fii susținut și încurajat. Eu recomand recurent determinare, muncă și studiu. Studiul poate să fie și despre “ eu ce vreau să fiu”. Trebuie să-mi evaluez competențele, abilitățile, plăcerile și să descopăr cum pot deveni ceea ce visez să fiu. Cred cu tărie că pot deveni ce vreau eu dacă sunt determinat și muncesc pentru asta.

Copiii tăi folosesc tehnologie?

Fata mea citea o carte cu basme românești, nu înțelegea anumite cuvinte și folosea telefonul ca să caute pe DEX.

Există riscul ca un copil să nu înțeleagă binele din tehnologie dar responsabilitatea este a celor care oferă asta. Tehnologia în sine nu este dăunătoare, ea devine așa în funcție de cum o folosim. Cred că tehnologia are un obiectiv foarte bine definit în procesul educațional. Copilul poate să stea pe telefon și să se joace dacă părintele îl lasă.

Ce sfat i-ai da unui antreprenor la început de drum?

Să ceară ajutor. Să se ducă în toate locurile în care există tehnologie, traininguri, produse și să le ceară.

Ce alegi dintre “ Cu Dumnezeu înainte“ sau “Puterea stă numai în mine”?

Puterea stă numai în mine.

Te-ar putea interesa și: