Practic, Mario Monti a cerut sa fie despovarat de ultimele sarcini judecatoresti pe care Comisia Europeana a refuzat pina acum sa le treaca instantelor obisnuite.
Din Legea europeana a concurentei, faimosul articol 81 se refera la derogarile permise de la reglementarile antimonopol. Pina acum, tribunalele de nivel national ale celor 15 state membre erau autorizate sa judece doar cauzele legate de paragraful itii, i timp ce paragraful al treilea era de competenta exclusiva a Comisiei Europene. Prin aceasta practica, procedurile se igreuneaza considerabil. Judecatorii nu-si pot face datoria, folosind un text incomplet. „Este ca si cum ai pune pe cineva sa joace sah, punindu-i la dispozitie doar jumatate din piese” – chiar Monti a folosit aceasta analogie pentru a ilustra absurdul situatiei.
in Statele Unite, judecatorii sunt competenti i orice cazuri legate de concurenta, ceea ce este absolut firesc, dupa parerea comisarului european. Colegii lor europeni nu sunt cu nimic mai prejos ca nivel de pregatire, desi aplicarea legii respective si evaluarile pe care le impune judecata i spetele respective presupun cunostinte solide de economie. Asta este situatia: „legea concurentei este o lege economica, dar este totusi doar o lege”, spune Monti.
Ceea ce era rezervat pina acum Comisiei era aprecierea asupra icadrarii itr-una dintre situatiile prevazute de art. 81 (3). intelegerile, acordurile si contractele itre companii nu sunt permise, i general, daca duc la o restringere a concurentei pe piata, i detrimentul consumatorilor. Daca isa crearea unui monopol sau ocuparea unei pozitii dominante pe piata este benefica pentru clienti, se pot face exceptii. Pentru asta, trebuie ca: a) alianta sau contractul „monopolist” sa ofere o mai buna protectie a sanatatii sau a mediului iconjurator sau b) sa ofere consumatorilor o parte corecta din beneficiile suplimentare rezultate; i plus, c) sa fie indispensabila pentru obtinerea efectiva a beneficiilor respective si d) sa nu permita semnatarilor eliminarea completa de pe piata a concurentilor.
Pe baza articolului 81(3), cei lezati de icalcarea legii concurentei sau, dimpotriva, prejudiciati de aplicarea ei prea restrictiva nu se pot adresa, i prezent, justitiei. Tot ce tine de acest paragraf trebuie trecut prin procedurile anevoioase ale Comisiei Europene. E adevarat ca, de multe ori, aceasta se autosesizeaza. Mario Monti arata isa ca, i Statele Unite, majoritatea proceselor pe aceasta tema nu sunt intentate de autoritatile publice, ci de persoane juridice sau fizice private – si sunt peste 1.000 de astfel de plingeri
anual. Avantajul solutionarii i justitie a oricaror litigii este posibilitatea ca magistratii sa ordone – conform rezultatelor unei evaluari preliminare rapide – aplicarea unor masuri tranzitorii, care sa limiteze prejudiciile pina la solutionarea definitiva. Monti a recunoscut ca dezideratul Comisiei presupune organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru judecatori. El a propus ca respectivul training sa fie finantat, acolo unde este posibil, prin programul Schumann al Uniunii Europene.
Trebuie spuse si citeva lucruri pe care comisarul european le-a omis, voit sau din motive diplomatice. in primul rind, discursul sau consituie o recunoastere implicita a uneia dintre multele cauze pentru care economia europeana este mai putin performanta decit cea americana. Evident, cu cit procedurile complica mediul de afaceri, cu atit lucrurile se misca mai greu. in al doilea rind, justitia SUA se bazeaza pe dreptul anglo-saxon, ceea ce nu e cazul i majoritatea tarilor membre ale UE. Diferenta este fundamentala: la americani jurisprudenta are putere de lege, astfel icit o firma implicata i procese antimonopol le poate transa mult mai rapid, daca exista precedente favorabile la alte instante. si i „dreptul napoleonian” care sta la baza legislatiilor europene, precedentele au valoare, dar mult mai mica, astfel icit discutiile si argumentele se reiau de fiecare data cind apare un nou caz dintr-o anume categorie. in al treilea rind – si cel mai important pentru Rominia – i materie de legislatie a concurentei nu vor fi permise nici un fel de derogari de la
acquis-ul comunitar. Oricit de lung ar fi timpul pina cind tara noastra va fi membra a Uniunii, nu e prea mult pentru adaptarea la un sistem diferit de practica destul de arbitrara existenta ica la noi i tara.