Investiţiile mult mai ridicate şi costurile suplimentare măresc preţul electricităţii. Preţul electricităţii furnizate de unităţile 3 şi 4 ale CNE Cernavodă va fi mai mare cu 15-20% faţă de cel al energiei produse de primele două grupuri, estimează specialiştii din domeniu.

Escaladarea preţului petrolului, criza gazelor generată de conflictul ruso-ucrainean şi factorul de mediu au determinat o cotitură în evoluţiile energeticii mondiale şi, implicit, o nouă prioritizare a proiectelor energetice. Opţiunea dezvoltării unităţilor nucleare a revenit în prim plan alături de cele privind capacităţile de producere pe bază de cărbune şi resursele regenerabile. Trebuie spus că, în Europa, energia nucleară reprezintă, în prezent, cea mai mare sursă de energie fără emisii de dioxid de carbon. O treime din producţia de electricitate din UE este asigurată de centralele nucleare.

România, cu atât mai mult, poate miza pe cartea nucleară cu cât are şansa de a deţine infrastructura necesară dezvoltării proiectelor bazate pe tehnologia CANDU. Guvernul a aprobat, în vara acestui an, strategia de selectare a investitorilor pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, ce vor avea fiecare o putere instalată de 720 MW. Procesul de selectare a investitorilor a trecut de etapa analizei ofertelor angajante. Companiile care au depus oferte angajante şi au fost ulterior selectate sunt Electrabel Belgia, Enel Italia, Iberdrola Spania, CEZ Republica Cehă, Arcelor Mittal România şi RWE Germania. Paradoxal, deşi construirea a încă două reactoare se face pe un „drum bătătorit“, problemele sunt mai complexe şi au influenţe directe în preţul final al energiei.

Investiţie de peste 2,2 miliarde de euro

Spre deosebire de primele două unităţi ce au fost construite cu implicarea directă a statului, care a garantat pentru creditele angajate, la următoarele două reactoare sumele necesare finalizării lucrărilor vor fi atrase de la investitori privaţi. De altfel, în cazul Unităţilor 3 şi 4, valoarea investiţiilor necesare este cu mult mai mare comparativ cu primele două, pentru că se află într-un stadiu mai puţin avansat al construcţiei. Primele două reactoare ale centralei nucleare erau realizate – la momentul în care s-a decis finalizarea construcţiei – în proporţie de peste 50% şi, respectiv, 30% dinainte de 1989.

„La Unităţile 3 şi 4 este realizată numai partea de construcţii civile, care reprezintă cel mult 10% din investiţia totală“, spune Aureliu Leca, şeful catedrei UNESCO din Politehnică, fost preşedinte al RENEL. Astfel, în condiţiile în care la cea de-a doua unitate a centralei a mai fost nevoie de 700 milioane de dolari pentru finalizare, la unităţile 3 şi 4 sunt necesare peste 2,2 miliarde de euro. „Suma a rezultat din studiul de fezabilitate, dar după înfiinţarea companiei de proiect va avea loc o reevaluare a tuturor costurilor“, susţine Teodor Chirica, director general al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica (SNN).

Conform studiului de fezabilitate realizat de Deloitte&Touche, energia electrică produsă de Unităţile 3 şi 4 va avea un cost de 30-35 euro/MWh, cu o rentabilitate între 9 şi 11%. Cu toate acestea, specialiştii consideră că preţul va fi unul mai mare cu atât mai mult cu cât, în cazul acestor ultime două reactoare, vor fi necesare anumite investiţii, precum dublarea capacităţii de producţie a combustibilului nuclear, dezvoltarea depozitului de deşeuri radiocative, asigurarea apei de răcire necesare funcţionării. „Dacă la Unitatea 2 a rezultat un preţ al energiei de 40-44 euro/MWh, la ultimele două unităţi, ţinând cont de dimensiunea investiţiei şi de problemele suplimentare ce trebuie rezolvate, cred că preţul final al energiei va fi mai mare cu 15-20%“, a precizat Aureliu Leca.

Combustibilul din import măreşte costurile

77-8212-06_aureliuleca_rompres.jpgDar să vedem care ar fi principalele probleme care ar trebui să îşi găsească rezolvarea odată cu intrarea în exploatare a ultimelor două reactoare nucleare. În primul rând, nevoia asigurării apei de răcire necesare funcţionării a patru reactoare nucleare. Amintim că, într-un an secetos, chiar atunci când funcţiona un singur reactor, s-a impus oprirea acestuia din cauza debitului insuficient al Dunării pentru asigurarea apei de răcire. „O variantă luată în calcul este montarea unor turnuri de răcire, care vor însemna costuri suplimentare de 10-20 milioane de euro pe reactor“, precizează Şerban Valeca, profesor doctor universitar la Universitatea din Piteşti, preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Cercetări Nucleare. O altă investiţie ce se va impune este cea în evacuarea apei de răcire. „În urma procesului de răcire la Unitatea 1 rezultă o „pană“ de apă caldă cu o lungime de 100 de km“, a explicat Leca. Asta ar presupune ca la patru reactoare temperatura apei Dunării să crească simţitor. De aceea trebuie adoptate măsuri pentru diminuarea impactului asupra mediului.
Inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea combustibilului, uraniu, vor trebui făcute investiţii atât pentru dublarea capacităţii de producţie a Fabricii de Combustibil Nuclear de la Piteşti, cât şi pentru extinderea depozitului intermediar de deşeuri radioactive. În acelaşi timp, nu trebuie pierdut din vedere faptul că la reactoarele 3 şi 4 combustibilul va fi asigurat din import, ţinând cont că resursele interne ajung doar pentru explotarea primelor două unităţi până în 2017. Or, în condiţiile creşterii cererii de uraniu pe piaţa externă nu este exclusă majorarea preţului cu consecinţe în costurile energiei. Preţul uraniului a crescut cu 185% în ultimul an, pe fondul cererii sporite şi este de aşteptat menţinerea trendului în viitor, ca urmare a construirii la nivel mondial a 182 de noi reactoare.

Asigurarea unor capacităţi de rezervă care să poată prelua sarcina producerii energiei în cazul opririi unităţilor nucleare, precum şi asigurarea evacuării puterii în sistem (în condiţiile în care în sudul ţării sunt concentrate toate marile capacităţi energetice) sunt, de asemenea, probleme care îşi aşteaptă răspunsul. Odată cu intrarea în funcţiune a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, preconizată pentru 2014 si respectiv 2015, ponderea energiei nucleare va ajunge la 32-33% din totalul producţiei naţionale.

Proiecte conexe

Construirea grupurilor 3 şi 4 atrage după sine o serie de alte proiecte care, chiar dacă sunt independente, au influenţe asupra optimizării funcţionării sistemului energetic naţional. Unul dintre acestea este realizarea centralei de pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti, investiţie de circa un miliard de euro, ce ar urma să asigure uniformizarea consumurilor. Un alt proiect necesar tot pentru asigurarea apei de răcire este cel al Ministerului Transporturilor privind amenajarea cursului Dunării în sectorul Bala, investiţie de circa 40 milioane de euro.

„La Unităţile 3 şi 4 este realizată numai partea de construcţii civile, care reprezintă cel mult 10% din investiţia totală.“
Aureliu Leca, şeful catedrei UNESCO din Politehnică

Te-ar putea interesa și: