În deplină consonanţă cu manifestările de bucurie ale românilor, extrem de vizibile pe durata dezbaterii moţiunii de cenzură, guvernul Boc a sorbit din şampania oferită, cu generozitate şi inspiraţie, de dna Elena Udrea, în cinstea victoriei asupra celor cam prea mulţi, dar şi cam nesimţiţi.

ZOOM

Crahul credibilităţii

Preşedintele Băsescu şi partidul de guvernământ plătesc din greu ultima perioadă de frământări economice, sociale şi politice. Un sondaj comandat chiar de cei în cauză şi efectuat de CSOP arată o prăbuşire, în doar o lună (din aprilie în mai), cu 20% a intenţiei de vot pentru PDL, ca şi o reducere drastică a credibilităţii lui Traian Băsescu, cu 10%, în acelaşi interval. Radiografia intenţiei de vot arată o alianţă PSD+PC care se consolidează la 33%, un PDL care scade la 25% şi un PNL care urcă la 24%. Topul credibilităţii liderilor politici cuprinde un şef de stat, Traian Băsescu, care a ajuns la doar 20%, depăşit de şeful formaţiunii liberale, Crin Antonescu, plasat la 21%, şi de liderul social-democrat, Victor Ponta, cu 24%, dar este dominat net de un outsider, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu 32%. Studiul realizat de Grupul de Studii Sociale 2000, la solicitarea PNL, furnizează date congruente, dar, deloc surprinzător, dintr-un unghi mai radical. Astfel, pentru contextul actual, românii (69% dintre ei declarând că situaţia lor s-a înrăutăţit, iar 65% aniticipând că lucrurile se vor înrăutăţi în continuare) îi consideră drept principali vinovaţi pe Traian Băsescu (36%) şi guvernul Boc (24%), în timp ce peste 64% ar fi de acord cu suspendarea preşedintelui Băsescu, tot atâţia arătându-se gata să voteze în acest sens la un eventual referendum.

Loviţi de criză

Peste trei sferturi dintre români cu vârsta peste 18 ani au fost afectaţi de criză, relevă un studiu realizat de Mercury Research, citat de Mediafax. Nouă din zece antreprenori au simţit-o pe pielea lor, ca şi 55% dintre managerii sau angajaţii cu studii superioare. Pe de altă parte, 66% dintre români sunt mai îngrijoraţi de situaţia lor financiară decât în urmă cu şase luni; procentajul este mai mic decât în luna martie 2009 (75%), dar peste nivelul din noiembrie 2008, când apăreau primele semne ale crizei în România şi când doar 53% îşi exprimau îngrijorarea. Principalele temeri sunt legate de imposibilitatea de a menţine stilul de viaţă din prezent (40%), scăderea veniturilor (39%), nesiguranţa de a face faţă cheltuielilor curente (38%), imposibilitatea de a plăti ratele (15%) sau incapacitatea de a mai face economii ori investiţii (14%). Ponderea celor care consideră că stabilitatea financiară a băncilor în următorul semestru se va înrăutăţi a scăzut faţă de anul trecut, de la 61% la 40%.

MAILBOX

În alb şi negru

Reacţii ale cititorilor la articolul „Impactul crizei, mai dureros anul acesta pentru firme decât în 2009“, publicat în Capital nr. 23 din 14 iunie 2010.

• Paradoxuri. Patronul român, în general, nu prea-i obişnuit să muncească, să crească încet şi sigur, să păstreze clienţii (cu orice preţ), să stimuleze angajaţii şi să tragă cot la cot cu ei, aşa cum fac patronii de-afară. Prea mulţi umblă după tunuri, nu reinvestesc profitul şi nu-şi respectă angajaţii. Numai la noi am văzut patroni de firme de construcţii care nu au pus în viaţa lor mâna pe o mistrie şi patroni de firme de transport care nu aveau C-ul pe carnet. Până la nivelul la care poţi să angajezi un manager, tu, patron român, trebuie să-ţi cunoşti afacerea la perfecţie. Când voi vedea şi la noi patroni care, neştiind meserie în construcţii, angajează meseriaşi anume pentru ca el, necalificatul, să poată învăţa de la ei, aşa cum am vazut pe-afară, atunci România va fi ajuns pe drumul cel bun. (Trimis de ion)

• Faliment fericit! Am fost în ambele situaţii – şi salariat, şi angajator. Un om de afaceri trebuie să fie ca un acrobat de circ. Dar problema cea mai mare e că statul îi pune în cârcă tot felul de taxe, de o greutate enormă, plus piedici la tot pasul, şi-l vrea cu orice preţ căzut jos, ca să-i fure şi hainele de pe el. Este adevărat, ne place enorm să ne plângem şi vrem câştiguri cât mai mari. Angajatul crede că şeful lui e duşmanul lui nr. 1. Când e mult de lucru şi câştiga omul bine, se plânge că nu mai poate; când vin perioade mai slabe, te înjură că nu-i dai de lucru.  Când lucrează, îl doare în cot de scule, te înjură că are puţin în cartea de muncă şi nu vrea să înţeleagă că statul e cel care-i ia 55% din munca depusă. Ca angajator, eşti între angajat şi controalele interminabile de la stat. În plus, răspunzi în faţa tuturor – client, bancă, proprietar de spaţiu, salariat, stat. Când ajungi acasă, eşti sleit, plin de nervi şi, uneori, fără un ban în buzunar. Toţi cred că, dacă eşti patron, toate sunt roz; dar, sincer, e de o sută de ori mai bine să fii angajat, să nu-ţi baţi capul, să nu-ţi fie mintea decât la salariul pe care-l iei la sfârşit de lună, vorba aia: treacă ziua, vină banul. Dar acuma am închis. I-am lăsat să plece în treaba lor pe cei cinci meseriaşi ai mei. Să-şi mai bată şi ei capul, că eu mi l-am bătut degeaba. Şi sunt plin şi de datorii la stat. Să vedem ce-o să se facă barosanul de stat. Le urez faliment plăcut şi să-i ducă la naiba-n praznic pe toţi angajaţii care-şi bat joc de muncă. (Trimis de bravo)

• Păi, cum altfel?! De-aia s-a inventat neplata taxelor şi munca la negru. Faliment (ne)plăcut doresc şi eu statului mafiot, care-ţi ia şi găina din coteţ. (Trimis de gica)

OFSAID

VISĂTOR Remanierea Guvernului? Nici vorbă! Guvernul are acum cu totul alte priorităţi. Şeitan? Este un ministru foarte bun. Un profesionist.
Theodor Stolojan, prim-vice al partidului de guvernământ. Mereu în contratimp cu colegii, cu vremurile, cu vremea, cu încălzirea globală etc. 

DARWINIST Niciun român nu merită o pensie mai mare de 1.500 de lei.
Aspru, dar sever (vorba lui Andi Andrieş), deputatul Silviu Prigoană declară chestii de care, într-o zi mai proastă, chiar şi el s-ar putea jena.

NUCLEARĂ PSD şi PNL vor denunţarea acordului cu FMI pentru a transforma ţara în debitorul Rusiei şi al Chinei. 
Vigilentă, doamna senator Anca Boagiu, cum de la Ana Pauker nu s-a mai pomenit, pe plan local, iar pe plan global, de la ex-preşedintele George W. Bush, care, când încerca să spună „nuclear“, tot ce putea să rostească era „new killer“.

POETĂ După ce vom primi tranşa de la FMI şi România începe să se redreseze economic, avem timp să ne gândim şi la cum să-l pedepsim pe domnul Geoană. Nu e prima dată când aruncă România în criză.
Tot dna Boagiu. Aparent, de serviciu săp­tămâna trecută. Ca şi cum Geoană nu e pedepsit destul, fiind pus în fruntea Senatului. De unde-o să şi iasă la pen­sie, dacă e păsuit până la redresarea eco­nomiei.