Problemele noastre sunt generate nu de lipsa pieţelor de ex­port, ci de faptul că nu am «importat» din vestul Europei  instituţii ale statului care să funcţioneze.

Acum nouă luni am publicat, împreună cu Andrei Pogonaru, „Patru scenarii pentru mediul de afaceri: de la «Merge şi aşa» la «Colaps» şi de la «Lumea lui Putin» la «Restabilirea încrederii»“. Analiza se baza pe faptul că economia românească este sub influenţa crizei internaţionale (care poate evolua de la forme uşoare, ciclice, la cele structurale) şi a crizei interne date de disfuncţionalitatea instiţutiilor statului (care poate evolua de la disfuncţional la funcţionalitate acceptabilă). Dacă evoluţia crizei internaţionale o ilustrăm pe axa orizontală (de la ciclic la structural), iar criza internă pe axa verticală (de la disfuncţional la acceptabil ca funcţionalitate), în cele patru cadrane, rezultau cele patru scenarii posibile pentru economia românească: „Merge şi aşa“ (criză internaţională slabă, dar şi instituţii ale statului român disfuncţionale), „Colaps“ (criză internaţională severă, instituţii disfuncţionale), „Lumea lui Putin” (criză severă, cu instituţii româneşti şi europene funcţionale) şi „Restabilirea încrederii“ (criză ciclică, instituţii funcţionale). În cele nouă luni, economia românească s-a adâncit în scenariul pe care l-am numit „Merge şi aşa“. Este unul din scenariile pesimiste de recesiune economică, pe fondul unei crize internaţionale ciclice, în care clasa politică românească „se face că face“. Singura forţă care ne face să nu intrăm în colaps fiind procesul de convergenţă la Uniunea Europeană.

Spuneam acum nouă luni că semnele  prevestitoare pentru acest scenariu vor fi date de „creşterea numărului firmelor româneşti intrate în insolvenţă sau faliment“, că va avea loc „accentuarea dezbaterilor publice privind oportunitatea unui nou val de privatizări“ şi că „statul va avea ca funcţii principale pe cea de garant al funcţionării economiei de piaţă şi al respectării acordului cu FMI“. Primele constatări cu privire la acest scenariu sunt că impactul crizei internaţionale este resimţit de economia românească, în primul rând, prin criza din spaţiul european. Caracteristica principală a acesteia este că procesul de convergenţă al economiilor europene funcţionează prost. Consecinţa pentru noi este că, în lipsa forţei care ne trăgea înainte (procesul de convergenţă la nivel european), economia românească iese foarte greu de una singura din recesiune. Mai mult decât atât, deşi ţările vest-euro­pene, care constituie pieţele noastre principale de export, au ieşit din recesiune, economia românească îşi continuă căderea. Altfel spus, cu cât criza europeană se adânceşte, cu atât economia românească are probleme substanţial mai mari decât economiile vestice.

Problemele noastre sunt generate nu atât de lipsa pieţelor de export, cât de faptul că nu am „importat“ din vestul Europei instituţii ale statului care să funcţioneze. Evenimente re­cente (asumarea răspunderii de către Guvern) arată cum clasa politică românească a fost pusă pentru prima dată în situaţia de a ieşi din starea de „a se face că face“. Continuarea asumării şi mai ales dovedirea profesionalismului în actul de restabilire a funcţionalităţii instituţiilor statului este următorul test pentru a putea trece din scenariul „Merge şi aşa“ în „Restabilirea încrederii“, singurul scenariu favorabil pentru mediul de afaceri românesc.

Florin Pogonaru este preşedintele AOAR